În studiul operelor lui Shakespeare, Henriada (în original, Henriad), se referă la un grup de piese istorice ale dramaturgului englez numite în original, în critica literară de specialitate, istorii shakespeareane.
Deși părerile criticilor literari specializați în opera Marelui Bard diferă, termenul de Henriadă se poate referi la un grup de patru piese (Henriada ca tetralogie) sau opt piese (Henriada ca octologie, în cazul Henriadei extinse). În secolul al 19-lea, poetul, dramaturgul, criticul și istoricul literar Algernon Charles Swinburne a folosit (probabil pentru prima oară) termenul de Henriadă, referindu-se la doar trei piese istorice shakespeariene, dar utilizarea sa inițială nu mai este folosită astăzi.
Într-un sens mai exclusiv, considerând Henriada o tetralogie, următoarele piese pot fi luate în considerare: Richard al II-lea, Henry al IV-lea, Partea 1, Henry al IV-lea, Partea a 2-a și Henry al V-lea, implicând că acest grup de patru piese reprezintă piesele sale epice avându-l ca erou epic pe Prințul Harry, cel care va urma să devină regele Henry al V-lea. Acest grup mai este cunoscut ca a doua tetralogie sau a doua Henriadă. [1][2]
Într-un sens mult mai extins, dar și mai inclusiv, Henriada se referă la opt piese de teatru, deci la o octologie, tetralogia menționată anterior, la care se adaugă patru piese anterioare cronologic, dar care sunt bazate pe evenimente istorice ulterioare ale celor descrise în tetralogie, mai exact pe conflictul militar cunoscut ca Războiul celor Două Roze. Aceste patru piese „suplimentare”, adăugate tetralogiei sunt Henry al VI-lea, cu piesele distincte, Henric al VI-lea , părțile întâi, a doua, a treia și Richard al III-lea.[3]
Piesa Henric al VIII-lea, care este o colaborare a dramaturgilor William Shakespeare și John Fletcher (scrisă probabil în 1613)[4], nu este parte a Henriadei, deoarece se referă la viața regelui Henric al VIII-lea al Angliei, un rege mai târziu decât regii Henry al IV-lea și al V-lea, nefiind direct conectat cu aceștia și cu evenimentele istorice din timpul domniilor lor.
De asemenea, piesa nu a apărut (în orice material tipărit) decât în 1623, în ediția postumă a operelor Marelui Bard, First Folio, și fiind o piesă din categoria romance, este foarte diferită stilistic de tragediile menționate anterior, cu indicații scenice foarte amănunțite, spre deosebire de cele opt din tetralogia extinsă în octologie.[5]