Polcovnic

Polcovnic (literalmente regimentar) este un grad militar în majoritatea țărilor slave care corespunde gradului de colonel din țările anglofone și francofone și gradului oberst în mai multe țări germanice și scandinave. Termenul provine de la polc, un vechi cuvânt slav ce desemna un grup de soldați. Cu toate acestea, în Hetmanatul Căzăcesc (Hetmanșcina) și Slobojanșcina, polkovnyk era un rang administrativ similar cu cel de guvernator. De obicei, acest cuvânt este tradus colonel, dar cu toate acestea este deseori transliterat din dorința de a păstra contextul social-istoric. Polkovnikul conducea la început un grup distinct de trupe (polk), pregătite pentru luptă.[1] Gradul de polcovnic apare în Principatele după Regulamentul Organic, 1831, cînd apare embrionar și armata română ca ”gardă națională” (Imperiul Otoman s-ar fi opus înființării unei armate). E și cel mai înalt grad militar al acestei gărzi.

Denumirea exactă a acestui grad este ortografiat diferit potrivit normelor ortografice ale limbii, dar toate denumirile descind din cuvântul vechi slavon polk (literal: unitate militară de mărimea regimentului) și sunt ortografiate după cum urmează, în ordinea alfabetică a țărilor:

  1. Belarus — палкоўнік
  2. Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru și Serbiapukovnik
  3. Bulgaria, Macedonia, Rusia și Ucraina — полковник (pronunțiiiat în rusă [pɐlˈkovnʲɪk], Pronunțare ucraineană: [polˈkɔvnɪk])
  4. Republica Cehă și Slovacia — plukovník
  5. Georgia — პოლკოვნიკი (pronunțat în georgiană /pʼɔlkʼɔvnikʼi/)
  6. Letonia — pulkvedis
  7. Lituania — pulkininkas
  8. Polonia — pułkownik
  9. Sloveniapolkovnik

Deși Letonia și Lituania nu sunt țările slave din punct de vedere lingvistic, ele au fost influențate de terminologia poloneză și rusă din cauza faptului că au făcut parte din Uniunea statală polono-lituaniană și din Imperiul Rus în diferite momente ale istoriei lor, în timp ce Georgia - o altă țară de pe listă care nu este slavă - a fost puternic influențată de către Rusia. Gradul de polcovnic a fost, de asemenea, utilizate în Armata Estoniei până în anul 1924.

  1. ^ Sławomir Kułacz, University of Gdańsk, Poland (). „Conceptualization of selected army ranks in English, German, Polish and Czech”. UMCS Lublin: Studies in Modern Languages and Literature, vol. 36: 27. Accesat în . 

Developed by StudentB