În tehnică ajustajul definește relația între dimensiunile a două piese care se asamblează prin întrepătrundere.[1] Cazul comun se întâlnește la asamblarea dintre alezaj și arbore, care poate fi una cu joc, cu strângere, sau intermediară.[2] Dimensiunea nominală este valoarea luată ca bază pentru a caracteriza o anumită dimensiune și care servește ca origine pentru aplicarea abaterilor superioară și inferioară. În raport cu dimensiunea nominală se definesc dimensiunile limită (minimă și maximă), care sunt cele două dimensiuni extreme admisibile ale unui element, între care trebuie să se găsească dimensiunea efectivă, inclusiv dimensiunile limită. Abaterea este diferența algebrică între dimensiunea efectivă a piesei (obținută în urma prelucrării acesteia și determinată prin măsurare) și dimensiunea nominală corespunzătoare.