Alcide Amedeo Francesco De Gasperi (n. , Pieve Tesino, Comitatul Princiar Tirol, Austro-Ungaria – d. , Borgo Valsugana, Trentino-Tirolul de Sud, Italia) a fost un om politic italian, fondator al partidului Democrația Creștină, prim-ministru în 8 guverne succesive de coaliție între decembrie 1945 și august 1953.
Născut în Trentino, în Cisleitania austro-ungară, a fost membru al Camerei Deputaților din Austria ales în colegiul uninominal Val di Fiemme din comitatul Tirol, mai târziu exponent al Partidului Popular Italian(d). Arestat de fasciști, a trăit marginalizat în timpul dictaturii lui Mussolini, la căderea căruia a reapărut ca liderul incontestabil al noului partid, DC. El a fost ultimul prim-ministru al Regatului Italiei, sub monarhia regelui Umberto al II-lea, apoi pentru scurt timp șef provizoriu al statului după votul din referendumul din . La 13 iulie, i-a fost încredințată de către Enrico De Nicola sarcina de a forma un nou guvern, devenind primul prim-ministru al Republicii Italiene.
Reputat ca fiind un exponent de frunte în nașterea Republicii Italiene, este considerat — împreună cu germanul Konrad Adenauer, cu francezii Robert Schuman și Jean Monnet, cu olandezul Johan Willem Beyen, cu belgianul Paul-Henri Spaak, cu federalistul Altiero Spinelli — unul dintre fondatorii Uniunii Europene.
Era catolic devotat, iar Biserica Catolică i-a acordat titlul de slujitor al lui Dumnezeu(d) în 1993, când a fost inițiată cauza beatificării.[11]
|titlelink=
(ajutor)
|date=
(ajutor); Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)