Aluminiu

Aluminiu
Magneziu ← Aluminiu → Siliciu B   13 Al                                                                                                                                                                                                                                           Al Ga Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Aluminiu, Al, 13
Serie chimică	metale de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	13, 3, 9
Densitate	2700 kg/m³
Culoare	alb metalic
Număr CAS	7429-90-5
Număr EINECS	231-072-3
Proprietăți atomice
Masă atomică	26,981538 u
Rază atomică	125 (118) pm
Rază de covalență	118 pm
Rază van der Waals	205 pm
Configurație electronică	[Ne] 3s2 3p1
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 3
Număr de oxidare	3
Oxid	amfoter
Structură cristalină	cubică cu fețe centrate
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	660,3 °C, 933,47 K
Punct de fierbere	2518,9 °C, 2792 K
Energie de fuziune	10,79 kJ/mol
Energie de evaporare	293,4 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	10,00×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori	2,42×10-6
Viteza sunetului	6400 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,61
Capacitate termică masică	900 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	37,7×106 S/m
Conductivitate termică	237 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	577,5 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1816,7 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2744,8 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	11.577 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	14.842 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	18.379 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	23.326 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	27.465 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	31.853 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	38.473 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 26Al sintetic 717.000 ani ε 4,004 26Mg 27Al 100% stabil cu 14 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.982. Este un element chimic comun, ocupând poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire terestră, existând în procent de 7.4%.^[1] Compușii aluminiului constituie 8.13% din scoarța terestră,^[2] fiind întâlniți în substanțele minerale, precum și în lumea vegetală și animală.^[3]

În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații,^[4] silicoaluminații (feldspat, mică, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul.

După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă întrebuințare.^[5] Aluminiul a fost remarcat pentru faptul că este un metal ușor, cu o densitate de 2.7 g/cm³. Această calitate îl face să fie utilizat în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este folosită în construirea oglinzilor metalice.

Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în industria electrochimică sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele electrice din cupru, care sunt mai scumpe.

Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei foițe subțiri de 0.005 mm grosime. Totodată, această proprietate este utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind folosit la ambalarea produselor alimentare sau în industria farmaceutică.

O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la coroziune, care se datorează formării unui strat protector de oxid. Rezistă la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din aluminiu.

Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din oxizi.