Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în decembrie 2021 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Școli de gândire |
Anarhie • Anarhism |
Anarhism în cultură |
Anarhism - Teorii |
Origini • Economie |
Anarhism după regiune |
Africa • Austria • China |
Anarhism - Liste |
Anarhism - Portal Politică - Portal · |
Parte a seriei Politică | ||||||||
Forme de guvernământ | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Structura de putere | ||||||||
|
||||||||
Sursa de putere | ||||||||
|
||||||||
Ideologia puterii | ||||||||
|
||||||||
portal Politică | ||||||||
Anarhismul (din limba greacă αναρχία - „fără archon”, fără stăpân) este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner.
Anarhismul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea Que-est-ce que la propriété? (Ce este proprietatea?), realizează prima critică economică a statului.
Din Europa, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin pragmatism și individualism.
Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de stânga (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin și un anarhism de dreapta (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman. Pentru programele sale de exprimare politică, cu o respingere a „falsei obiectivități” revendicate de majoritatea mass-media, dar cu poziții politice clare. Această particularitate este vizibilă în special prin transmisiile de informații („informațiile Canut”) sau clar politice („ideile negre”, „banda spartacus” care includ activiști ai CGT și ai Coordonarea grupurilor anarhiste). Culorile steagul roșu-negru apar în fundal, precum și în Radio 2000 Blackout din Torino cu care Radio Canut este înfrățit, indică în mod clar identitatea [[anarhism|anarchica] ] al radioului. Marele Guignol este papusa din Lyon, înfățișată în formă stilizată deasupra drapelului roșu-negru ca simbol al Radio Canut și era cunoscut pentru ireverența sa și tenacitatea sa, datorită căreia și-a apărat drepturile disprețuind inevitabil pe „puternicii” <ref> engleză {{{1}}} „Guignol” de Andrea Bolitho din Franța Astăzi pe 1.10.2008 </ 2008 </ ref