Antiochus IV Epiphanes | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 215 î.Hr. |
Decedat | 164 î.Hr. (51 de ani) |
Părinți | Antiohie cel Mare[1][2][3] Laodice III[*] |
Frați și surori | Seleucus IV Philopator[*] Laodice IV[*] Cleopatra I Syra[*] Antiochis[*] Antiochus[*] |
Căsătorit cu | Laodice IV[*] |
Copii | Antiochus V[*][3][4][5] Laodice VI[*] Alexandros Balas[*] Laodice[*] |
Ocupație | aristocrat |
Limbi vorbite | limba greacă veche |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Faraon |
Familie nobiliară | Seleucid dynasty[*] |
Seleucid ruler[*] | |
Domnie | – |
Predecesor | Seleucus IV Philopator[*] |
Succesor | Antiochus V[*] |
Modifică date / text |
Antioh al IV-lea Epifanes (Antiochus al IV-lea Epiphanes, adică „Zeul manifest”, în greacă Ἀντίοχος Δ΄ ὁ Ἐπιφανής, numele la naștere: Mithridates, c.215 î.Hr. - 164 î.Hr) a fost regele elenistic grec-macedonian al Imperiului Seleucid sau al Siriei Seleucide între anii 175-164 î.Hr. El a fost fiul lui Antioh al III-lea, cunoscut și ca Antiohie cel Mare (Antiohos Megas) În timpul domniei sale principalele evenimente au fost campania sa în Egipt, persecutarea evreilor din Iudeea și Samaria și Revolta Macabeilor. A fost cel dintâi rege seleucid care a bătut monede cu epitete divine alăturate efigiei sale, poate inspirat de regii elenistici bactrieni sau de cultul personal instituit de tatăl său, Antioh al III-lea. Epitetele pe care le-a adoptat au fost Θεὸς Ἐπιφανής (Theos Epiphanes - Zeul manifest) și, după eșecul campaniei în Egipt - Νικηφόρος (Nikeforos), adică „Aducător al victoriei”. A încercat să coboare în popor, frecventând băile publice și serviciile municipale, dar comportamentul său excentric și capriciile sale i-au făcut pe contemporani să-l poreclească „Epimanes” (Nebunul), joc de cuvinte cu titlul Epiphanes.
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)