Arhaism

În lingvistică, termenul arhaism [< fr archaïsme < el αρχαϊσμός (arhaismós) < ἀρχαῖος (arhaios) „vechi”] denumește un fapt de limbă învechit, ieșit din uzul comun, sau pe cale de dispariție în acesta, dar încă prezent în unele varietăți de limbă. Calitatea de arhaism se raportează la starea limbii comune la un moment dat al istoriei sale^[1]^[2]^[3]^[4]^[5].

Termenul are și un sens mai restrâns: este arhaism și un fapt de limbă care în limba actuală este o excepție, dar într-un stadiu anterior al limbii nu era. Astfel este, de pildă, în limba maghiară, folosirea unui substantiv ca predicat verbal fără sufix formator de verbe: Minden reggel fagy „În fiecare dimineață este ger”^[6].

^ Bidu-Vrănceanu 1997, p. 66–67.
^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul arhaism.
^ Dubois 2002, p. 47.
^ Crystal 2008, p. 33.
^ Szathmári 2008, articolul Archaizmus.
^ Nádasdy 2004.

[bidu-1] Bidu-Vrănceanu 1997, p. 66–67.

[dobridor-2] Constantinescu-Dobridor 1998, articolul arhaism.

[dubois-3] Dubois 2002, p. 47.

[crystal_33-4] Crystal 2008, p. 33.

[szathmari-5] Szathmári 2008, articolul Archaizmus.

[nadasdy-6] Nádasdy 2004.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]