Bazin hidrografic este un termen din geografie și reprezintă suprafața totală de teren de pe care își colectează apele un curs de apă principal (fluviu sau râu) și afluenții săi [1][2], respectiv, un lac sau o mare închisă.[3] Un bazin hidrografic care nu are legături prin ape curgătoare cu marea se numește endoreic.[4]
Din punct de vedere hidrologic, bazinul hidrografic este considerat spațiul geografic de pe care un sistem fluviatil (alcătuit dintr-un colector și afluenții săi) își adună apele. Bazinul hidrografic cuprinde atât cursul de apă principal, toți afluenții săi, cât și suprafețele de pe care afluenții își adună apele[5].
Se pot diferenția două feluri de bazine hidrografice:[6]
Diferența dintre un bazin hidrologic și un bazin hidrografic este faptul că primul nu ia în considerare apele de subterane ci doar pe cele de suprafață.[7]
Suprafața bazinului hidrografic (F= km2) este dată de limita cumpenei de apă, denumită și cumpăna apelor, care reprezintă linia de separație între două bazine hidrografice, respectiv linia de separare a scurgerilor precipitațiilor atmosferice pe două pante orientate în direcții opuse.[8]
Rețeaua hidrografică se trasează pe hartă cu culoarea albastră, pentru cea permanentă cu o linie continuă și pentru cea temporară cu o linie întreruptă. Afluenții sunt delimitati prin cumpene de ape secundare ce urmăresc partea pozitivă a curbelor de nivel.[9]