Belarus

Belarus
Белоруссия (rusă)
Рэспубліка Беларусь (belarusă)
Республика Беларусь (rusă)
Беларусь (belarusă)
Drapelul BelarusuluiStema Belarusului
Drapelul BelarusuluiStema Belarusului
DevizăHospitality Beyond Borders Modificați la Wikidata
Geografie
Suprafață 
 - totală207.595 km² (locul 86)
Apă (%)neglijabil
Cel mai înalt punctHara Dziaržynskaja (345 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctNeman (90 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașMinsk
VeciniLetonia[5]
Lituania[5]
Polonia
Ucraina[5]
Rusia[5]
Uniunea Europeană Modificați la Wikidata
Fus orarOra Kievului[4] (UTC+3)
Populație
Densitate60 loc/km²
 - Estimare 20249.155.978
Limbi oficialebelarusă, rusă
Etnonim(masc.) belarus, (fem.) belarusă, (pl.) belaruși
Guvernare
Sistem politicRepublică prezidențială
PreședinteAleksandr Lukașenko
Prim-ministruRoman Golovchenko
LegislativAdunarea Națională⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaMinsk
Istorie
formarea Republicii Autonome Bielarusia25 august 1991
independenta față de Rusia5 iulie 1994
Semnarea tratatului de la Bíazdłańskàį8 decembrie 1991
Statul de la Mogilev (Rusia Albă)12 septembrie 1919 - 12 august 1922
Economie
PIB (PPC)2010
 - Total131,201 miliarde USD[1]
 - Pe cap de locuitor13.909 USD[1]
PIB (nominal)2010
 - Total54,713 miliarde USD[1]
 - Pe cap de locuitor5.800[1]
Gini (2005)27,9[3] (scăzut)
IDU (2015) 0,796[2] (ridicat) (locul 52)
MonedăRublă belarusă (BYN)
Coduri și identificatori
Cod CIOBLR Modificați la Wikidata
Cod mobil257 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic375
ISO 3166-2BY Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.by
Prezență online
site web oficial
hasthtag

Belarus (în belarusă Беларусь; în rusă Беларусь, transliterat: Belarus sau Белоруссия, transliterat Belorussia, pronunție belarusă: /bʲɛɫ̪äˈrus̪ʲ/), denumită oficial Republica Belarus, este o țară fără ieșire la mare, aflată în Europa de Est,[7] vecină cu Rusia către nord-est, Ucraina către sud, Polonia către vest, și Lituania și Letonia către nord-vest. Capitala țării este Minsk; printre alte orașe mari se numără Brest, Hrodna, Gomel, Moghilău și Vitebsk (Vițebsk). Peste 40 % dintre cei 207.600 km² sunt împăduriți,[8] iar principalele sectoare economice sunt agricultura și industria prelucrătoare.

Până în secolul al XX-lea, teritoriile Belarusului modern au aparținut mai multor țări, între care se numără Principatul Poloțkului, Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea Polono-Lituaniană, și Imperiul Rus. După Revoluția Rusă, Belarusul a devenit republică constituentă a Uniunii Sovietice, primind numele de Republica Sovietică Socialistă Bielorusă (RSSB). Frontierele Belarusului au luat forma lor actuală în 1939–1945, când unele teritorii ale celei de a doua republică Poloneză i-au fost incorporate în urma invaziei sovietice a Poloniei.[9][10][11][12][13][14] Țara și teritoriul său au fost devastate de al Doilea Război Mondial, în timpul căruia Belarusul a pierdut circa o treime din populație și mai mult de jumătate din resursele economice.[15] Republica s-a dezvoltat din nou în anii postbelici. În 1945, RSS Bielorusă a devenit membră fondatoare a Națiunilor Unite, împreună cu alte 50 de state ale lumii.

Parlamentul republicii a declarat suveranitatea Belarusului la 27 iulie 1990, și în procesul de destrămare a Uniunii Sovietice, Belarusul și-a declarat independența la 25 august 1991. Alexander Lukașenko este președintele țării din 1994. În ciuda obiecțiilor guvernelor occidentale, Lukașenko a continuat politicile din epoca sovietică, între care perpetuarea proprietății de stat în economie. Conform unor organizații și țări, alegerile au fost incorecte, iar adversarii politici ai președintelui au fost suprimați violent.[16][17][18]Belarus ocupă un loc scăzut în măsurătorile internaționale ale libertății presei și ale libertăților civile și este singura țară europeană care are în vigoare pedeapsa capitală. [19] În 2000, Belarus și Rusia au semnat un acord de extindere a cooperării, afirmând dorința de a crea o uniune.

Peste 70 % din populația de 9,49 milioane de oameni a Belarusului trăiește în zone urbane.[20] Peste 80 % din populație este formată din etnici belaruși, cu minorități semnificative de ruși, polonezi și ucraineni. De la referendumul din 1995, țara are două limbi oficiale: belarusa și rusa. Constituția Belarusului nu declară o religie oficială, deși principala religie practicată în țară este ortodoxia rusă. A doua religie, romano-catolicismul, are un număr mult mai mic de credincioși, dar atât Paștele cât și Crăciunul ortodox și catolic sunt sărbători naționale. Belarusul are cel mai mare indice al dezvoltării umane din membrii CSI. Țara s-a alăturat OTSC, Uniunii Economice Euroasiatice, OSCE și Mișcării de Nealiniere. Nu a arătat nicio aspirație de a adera la Uniunea Europeană, dar menține totuși o relație bilaterală cu blocul comunitar și participă, de asemenea, la două proiecte UE, Inițiativa de la Baku și Parteneriatul Estic. Belarus și-a suspendat participarea la acesta din urmă pe 28 iunie 2021, după ce UE a impus mai multe sancțiuni împotriva țării.[21][22]

  1. ^ a b c d „Belarus”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în . 
  2. ^ „Human Development Report 2016 – "Human Development for Everyone" (PDF). United Nations Development Programme. . Accesat în . 
  3. ^ „Distribution of family income – Gini index”. The World Factbook (în engleză). CIA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Белорусы больше не будут переводить стрелки Читать полностью” (în rusă). BelaPAN. Accesat la 27 septembrie 2011.
  5. ^ a b c d Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ The population as of January 1, 2024 and the average annual population for 2023 in the Republic of Belarus by regions, districts, cities and urban-type settlements 
  7. ^ UN Statistics Division (). „Standard Country and Area Codes Classifications (M49)” [Clasificări standard pentru țări și coduri zonale]. United Nations Organization. Accesat în . 
  8. ^ „Belarus: Window of Opportunity (vedeți Tabelul 15, pagina 66)” (PDF). United Nations. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Abdelal, Rawi (). National purpose in the world economy: post-Soviet states in comparative perspective. Cornell University Press. Accesat în . 
  10. ^ Taylor & Francis Group (). Europa World Year, Book1. Europa publications. Accesat în . 
  11. ^ Клоков В. Я. Великий освободительный поход Красной Армии. (Освобождение Западной Украины и Западной Белоруссии).-Воронеж, 1940.
  12. ^ Минаев В. Западная Белоруссия и Западная Украина под гнетом панской Польши.—М., 1939.
  13. ^ Трайнин И.Национальное и социальное освобождение Западной Украины и Западной Белоруссии.—М., 1939.—80 с.
  14. ^ Гiсторыя Беларусi. Том пяты.—Мінск, 2006.—с. 449–474
  15. ^ Axell, Albert (). Russia's Heroes, 1941–45 [Eroii Rusiei, 1941–45]. Carroll & Graf Publishers. p. 247. ISBN 0-7867-1011-X. 
  16. ^ „Office for Democratic Institutions and Human Rights – Elections – Belarus”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  17. ^ „Belarus's election: What should the EU do about Belarus?” [Alegerile din Belarus: ce să facă UE în privința Belarusului?]. The Economist. Accesat în . 
  18. ^ „Foreign Secretary expresses UK concern following Belarus elections”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Handbook of regional conflict resolution initiatives in the Global South, Jeronimo Delgado-Caicedo, , ISBN 978-1-003-28701-8, OCLC 1330537844, accesat în  
  20. ^ „About Belarus – Population”. Biroul Națiunilor Unite în Belarus. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „„Relațiile UE cu Belarus" . Consiliul UE”. 
  22. ^ „„Belarus îngheață acordul de cooperare cu migranții din cauza sancțiunilor UE" . Deutsche Welle . 28 iunie 2021”. 

Developed by StudentB