Beril | |
Date generale | |
---|---|
Formula chimică | Be3Al2(SiO3)6.] |
Clasa mineralului | Ciclosilicați din grupa silicaților |
Sistem de cristalizare | hexagonal |
Clasa cristalului | hexagonal-prismatic |
Culoare | variabilă; în stare pură, incolor; verde, albastru, roz, roșu, auriu, alb |
Urma | albă |
Duritate | 7,5 - 8 |
Masa specifică | 2,6 – 2,9 |
Luciu | sticlos |
Transparență | transparent până la translucid |
Spărtura | concoidală, neregulată, sfărmicioasă |
Clivaj | incomplet după {001} |
Habitus | prismatic, columnar, sub formă de plăci, granular, masiv |
Propriețăți optice | |
Indice de refrație | α=Δ=0,004-0,007 |
Deviația optică | uniaxială (negativă) |
Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
Alte caracteristici | |
Reactivitatea chimică | nu este atacat de acizi |
Minerale asemănătoare | crisoberil, spinel, apatit, turmalină |
Radioactivitate | inexistentă |
Magnetism | inexistent |
Modifică text |
Berilul este un mineral din clasa ciclosilicaților, alumosilicat de beriliu, cu formula chimică Be3Al2(SiO3)6. Structura sa cristalină este de tip hexagonal. Poate forma cristale foarte mici, dar și cristale de dimensiuni enorme, care se termină brusc, cu fețe fin striate. Berilul pur este incolor, dar impuritățile conținute pot să-i confere un colorit verde, albastru, galben, roșu sau alb.
Multe dintre varietăți au fost considerate încă din preistorie ca pietre prețioase. Varietățile cu cristale masive constituie principalul minereu de beriliu.