Beriliu

Beriliu

LitiuBeriliuBor
 

4
Be
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Be
Mg
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Beriliu, Be, 4
Serie chimică metale alcalino-pământoase
Grupă, Perioadă, Bloc 2, 2, s
Densitate 1848 kg/m³
Culoare alb-gri metalic
Număr CAS 7440-41-7
Număr EINECS 231-150-7
Proprietăți atomice
Masă atomică 9,01218 u
Rază atomică 112 pm
Rază de covalență 90 pm
Rază van der Waals 253 pm
Configurație electronică [He]2s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 2
Număr de oxidare 2
Oxid amfoter
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1287°C; 1560.15 K
Punct de fierbere 2 469°C; 2742.15 K
Energie de fuziune 12,20 kJ/mol
Energie de evaporare 297,40 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 4,85×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori ?
Viteza sunetului 13.000 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,57
Capacitate termică masică 1825 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 31,3×106 S/m
Conductivitate termică 201 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 899,5 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1757,1 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 14.848,7 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
7Besintetic53,12 zileε0,8627Li
8Besintetic6,7×10-17 s2 (α)0,0462 (4He)
9Be100%stabil cu 5 neutroni
10Besintetic1,51 milioane
de ani
β-0,55610B
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Structura atomică
a beriliului

Beriliul este un element chimic notat cu simbolul Be și care are numărul atomic 4. Este un element bivalent produs prin nucleosinteză stelară și este un element relativ rar în Univers.

Numele acestei substanțe provine din grecescul βήρυλλος / beryllos, ce desemnează acvamarinul ori smaraldul.

Este întâlnit în natură doar în combinații cu alte elemente, fiind prezent în compoziția mineralelor. Cele mai cunoscute pietre prețioase care conțin beriliu sunt beril (acvamarinul, smaraldul) și crisoberilul. Ca și element pur, este un metal alcalino-pământos de culoare gri, ușor și casant.

Când este adăugat ca element în aliaje de aluminiu, cupru, fier și nichel, beriliul îmbunătățește o parte din proprietățile fizice ale acestora.[1] Uneltele fabricate din aliajul de cupru-beriliu sunt rezistente, nu creează scântei în contact cu suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate termică și densitatea joasă (1,85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților[1]. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru echipamente pentru raze X și componente ale experimentelor cu particule fizice.[1] Conductivitatea sa înaltă, precum și cea a oxidului de beriliu, au condus la utilizarea sa în managementul termal.

Utilitatea comercială a beriliului necesită utilizarea unor echipamente potrivite de control al prafului, precum și controale industriale periodice datorită toxicității provocate de acesta; particulele de praf pot conduce la o alergie cronică, cauzatoare de moarte numită berilioză.[2]

Beriliu
  1. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite deGruyter
  2. ^ Puchta, Ralph (). „A brighter beryllium”. Nature Chemistry. 3 (5): 416. Bibcode:2011NatCh...3..416P. doi:10.1038/nchem.1033. PMID 21505503. 

Developed by StudentB