Cleopatra

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Cleopatra
Date personale
Născută	13 ianuarie 69 î.Hr. Alexandria, Regatul Ptolemeic[2]
Decedată	12 august 30 î.Hr. (39 de ani) Alexandria, Regatul Ptolemeic[3][4][5]
Înmormântată	Alexandria
Cauza decesului	sinucidere (otrăvire[*]​[6])
Părinți	Ptolemy XII Auletes[*][[Ptolemy XII Auletes (1st-century BC Egyptian pharaoh)|​]]
Frați și surori	Cleopatra Tryphaena[*][[Cleopatra Tryphaena (supposed daughter of Ptolemy XII Auletes)|​]][7] Veronica IV a Egiptului[*]​[8] Arsinoe IV of Egypt[*][[Arsinoe IV of Egypt (queen of Ptolemaic Egypt from 48 BC to 47 BC)|​]][8] Ptolemy XIII Theos Philopator[*][[Ptolemy XIII Theos Philopator (1st-century BC pharao of Egypt)|​]][7] Ptolemeu al XIV-lea al Egiptului[7]
Căsătorită cu	Ptolemy XIII Theos Philopator[*][[Ptolemy XIII Theos Philopator (1st-century BC pharao of Egypt)|​]] (51 î.Hr.–47 î.Hr.) Ptolemeu al XIV-lea al Egiptului (47 î.Hr.–44 î.Hr.) Marcus Antonius (32 î.Hr.–30 î.Hr.)
Copii	Ptolemeu al XV-lea[9][10] Cleopatra VIII Selene Alexander Helios[*][[Alexander Helios (son of Egyptian Pharaoh Cleopatra VII)|​]] Ptolemeu Philadelphus
Etnie	Greci egipteni[*]​
Ocupație	suveran[*]​ monarh
Limbi vorbite	Limba greacă comună[11] Limba egipteană Limba aramaică Meroitic[*][[Meroitic (extinct language that was spoken in Meroë and the Sudan during the Meroitic period, from 300 BC until about 400 AD)|​]] limba latină Limba siriacă Old Arabic[*][[Old Arabic (stage of the Arabic language before the codification of classical Arabic)|​]] Limba meză Parthian[*][[Parthian (language)|​]]
Apartenență nobiliară
Titluri	Faraon[1]
Familie nobiliară	Dinastia Ptolemeică
Faraon
Domnie	29 august 51 î.Hr. – 12 august 30 î.Hr.
Predecesor	Ptolemy XII Auletes[*][[Ptolemy XII Auletes (1st-century BC Egyptian pharaoh)|​]]
Succesor	Ptolemeu al XV-lea
Modifică date / text

Cleopatra (greacă: Κλεοπάτρα, n. 69 î.Hr., d. 12 august 30 î.Hr.) a devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr..

Cleopatra a VII-a Filopator a fost ultimul conducător al Regatului Ptolemeic din Egipt, regină și faraon. Ca membru al dinastiei ptolemeilor, ea a fost descendent al fondatorului Ptolemeu I Soter, un general macedonean grec și companion al lui Alexandru cel Mare. În anul 58 î.Hr, Cleopatra și-a acompaniat tatăl, regele Ptolemeu al XII-lea, pe durata exilului la Roma după o revoltă din Egipt, care a devenit atunci un stat clientelar al Romei. Între timp, fiica sa, Berenice a IV-a a pretins tronul, dar apoi în 55 î.e.n. a fost ucisă când Ptolemeu s-a întors în Egipt cu asistență militară romană. Când Ptolemeu a murit în anul 51 î.Hr., Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, s-au căsătorit și au fost desemnați succesori pentru a conduce Egiptul, dar regatul a căzut într-o perioadă de război civil dintre cei doi.

În anul 48 î.Hr., învins la Bătălia de la Pharsalus de către Iulius Cezar, generalul Pompei a fugit în Egipt, sperând ca va primi sprijin de la egipteni, fiind aliat politic lui Ptolemeu al XII-lea. Dar Ptolemeu al XIII-lea a ordonat asasinarea sa.

Iulius Cezar și trupele sale au sosit la Alexandria, ocupând orașul. Cezar a încercat să facă o reconciliere dintre cei doi frați ptolemeici pentru ca rutele dintre Egipt și Roma să fie sigure, dar a eșuat după ce Ptolemeu a văzut că termenii lui Cezar mai mult o favorizau pe sora sa Cleopatra decât pe el. Forțele lui Ptolemeu au început astfel să asedieze palatul în care se afla Cleopatra și cu Cezar. Însă Cezar a izbutit să respingă forțele inamice cu ajutorul unor întăriri din partea lui Mithridates I de Bosfor, Ptolemeu al XIII-lea a fost ucis în bătălia de pe Nil din anul 47 î.Hr., sora vitregă a Cleopatrei a fost exilată în Efes. Cezar i-a declarat pe Cleopatra și fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIV-lea, drept conducătorii legitimi ai Egiptului. Între timp, Cezar a întreținut o relație intimă cu Cleopatra, ceea ce a dus la nașterea unui fiu, Cezarion. Cleopatra a călătorit la Roma ca regină clientelară în anii 46-44 î.Hr. la invitația lui Cezar, locuind în vila sa. Dar după asasinarea lui Cezar de către senatorii conspiratori , Cleopatra s-a întors în Egipt. L-a asasinat pe Ptolemeu al XIV-lea și l-a numit pe Cezarion drept co-rege.

În războiul civil al liberatorilor din anii 43-42 î.Hr., Cleopatra s-a alăturat triumvirilor (succesorul și nepotul lui Cezar, Octavian, Marcus Antonius și Marcus Lepidus) împotriva forțelor pro-republicane conduse de Brutus și Cassius, asasinii lui Cezar. După ce asasinii lui Cezar au fost înfrânți și controlul asupra imperiului a fost împărțit între Augustus (în vest) și Antonius (în est), Cleopatra s-a întâlnit cu Antonius în Tarsos în anul 41 î.e.n., debutând relația lor intimă, ce a dus la nașterea lui Alexandru Helios, Cleopatra Selene a II-a și Ptolemeu Filadelfus. Acesta a executat-o pe sora sa vitregă, Arsinoe, la comanda ei, și a devenit principalul aliat al regatului ptolemeic, primind finanțări și ajutor militar de la Cleopatra în campaniile sale împotriva Imperiului Part și Regatului Armeniei.

Prin testamentul său, publicat si citit in senatul roman de către Octavian, Antonius i-a declarat pe copiii Cleopatrei și ai lui drept conducători și moștenitori ai teritoriilor aflate sub autoritatea triumviratului roman estic, ceea ce ar fi însemnat pierdere de teritorii pentru Roma. Acest act care i-a înfuriat pe senatori, divorțul lui Antonius de sora lui Octavian, Octavia Minor, care a ofensat mapamondul latin, dar și căsătoria cu Cleopatra, a dus la izbucnirea unui nou și ultimul război civil al republicii romane. Octavian a intrat în război, forțând aliații lui Antonius din senatul Roman să declare război Cleopatrei. În Bătălia năvală de la Actium din anul 31 î.Hr., flota navala a lui Antonius pierde în fața flotei lui Octavian, se retrage în Egipt și se sinucide. Forțele romane conduse de Octavian ocupă Egiptul, iar când Cleopatra află că avea să fie adusă prizonieră la Roma, se sinucide prin otrăvire.

Personalitatea Cleopatrei continuă să ne influențeze și astăzi prin lucrările și operele artistice moderne. Istoriografia romană și poezia latină o critică, portretizând-o ca pe o regină depravată, imagine propagată și în literatura medievală și renascentistă. În arta vizuală, frumusețea Cleopatrei e reprodusă și portretizata în busturi, picturi, sculpturi, monede, mozaicuri, opere, scenete de teatru, filme, seriale și chiar jocuri video, fiind cea mai celebra regina egipteană după Nefertiti.