Clor

Clor

Fiolă cu clor gazos

Liniile spectrale ale clorului
SulfClorArgon
F
 
0
17
Cl
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Cl
Br
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Clor, Cl, 17
Serie chimică halogene
Grupă, Perioadă, Bloc 17, 3, p
Densitate 3,214 kg/m³
Culoare galben verzui
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 35,453 [1] u
Rază atomică 100 (79) pm
Rază de covalență 99 pm
Rază van der Waals 180 pm
Configurație electronică [Ne] 3s2 3p5
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 7
Număr de oxidare 0, ±1, +3, +5, +7
Oxid acid tare
Structură cristalină ortorombică
Proprietăți fizice
Fază ordinară gaz
Punct de topire -101,5 °C ; 171,6 K
Punct de fierbere -34 °C ; 239,11 K
Energie de fuziune 3,203 kJ/mol
Energie de evaporare 10,2 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 17,39×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori > p atm.
Viteza sunetului 206 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 3,16
Capacitate termică masică 480 J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică 8,9×10-3 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 1251,2 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 2298 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 3822 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 5158,6 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare 6542 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare 9362 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare 11.018 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare 33.604 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare 38.600 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare 43.961 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
35Cl75,77 %stabil cu 18 neutroni
36Clurme
sintetic
301.000 aniβ-
ε / β+
0,709
1,142
36Ar
36S
37Cl24,23 %stabil cu 20 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorul este un element chimic cu numărul atomic 17 și cu simbolul Cl. Este al doilea cel mai ușor halogen, fiind în grupa acestora situat sub fluor și deasupra bromului, astfel încât proprietățile sale sunt oarecum intermediare celor două elemente. Clorul este un gaz de culoare galben-verzui în condiții normale de temperatură. Este un element extrem de reactiv și un agent oxidant puternic: în comparație cu celelalte elemente, are cea mai mare afinitate pentru electroni și a treia cea mai mare electronegativitate (singurii mai electronegativi fiind doar fluorul și oxigenul).

Cel mai răspândit compus al clorului, clorura de sodiu (denumită de obicei sare de bucătărie), a fost cunoscut încă din timpuri străvechi. În jurul anului 1630, clorul gazos a fost sintetizat în urma unei reacții chimice, dar la acel moment nu a fost recunoscut ca o substanță importantă la nivel fundamental. Carl Wilhelm Scheele a realizat o descriere a clorului gazos abia în 1774, crezând că este un oxid al unui nou element. În 1809, chimiștii au sugerat faptul că noul gaz ar putea fi un element pur, ceea ce a și fost confirmat de către Humphry Davy în 1810, care a denumit elementul după termenul din limba greacă veche χλωρός khlôros (verde-pal,) pe baza culorii sale.

Datorită reactivității sale foarte mari, toată cantitatea de clor din scoarța Pământului se află sub formă de compuși ai clorului, de obicei cloruri ionice, printre care se numără și sarea de bucătărie. Este al doilea cel mai răspândit halogen (după fluor) și al 21-lea cel mai răspândit element chimic din scoarța terestră. Pe de altă parte, cantitatea de săruri de clor din depozitele subterane sunt minore în comparație cu cantitatea imensă de clorură de sodiu dizolvată în apa de mare.

Clorul molecular este obținut la nivel industrial prin procedeul electrolizei saramurii. Potențialul mare de oxidare al clorului elementar a dus la dezvoltarea unor utilizări importante, precum producerea înălbitorilor, agenților dezinfectanți și a reactivilor folosiți pe larg în procedeele din industria chimică. Clorul este folosit pentru fabricarea unei game largi de produse uzuale și folositoare, aproximativ două treimi dintre aceștia fiind compuși organici precum policlorura de vinil, dar și mulți compuși intermediari pentru fabricarea materialelor plastice și dezinfecția piscinelor publice. Clorul elementar, la concentrații ridicate, este extrem de periculos și de toxic pentru toate organismele vii, și de aceea a fost folosit ca armă de război chimic în Primul Război Mondial, fiind primul compus gazos de acest gen.

Sub forma ionului, care este în alcătuirea sărurilor comune și a altor compuși, este abundent în natură și necesar multor forme de viață, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. Clorul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon.


Developed by StudentB