Daniel 2 | |
Carte | Cartea lui Daniel |
---|---|
Categorie | Ketuvim |
Parte a Bibliei creștine | Vechiul Testament |
Ordine (Biblia creștină) | 27 |
Daniel 2 este al doilea capitol al Cărții lui Daniel din Vechiul Testament. A fost scris în limba aramaică.[1][2] În capitol se povestește cum Daniel a relatat și a interpretat un vis al lui Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului. În visul său de noapte, regele a văzut o statuie gigantică din patru metale, de la capul său din aur până la picioarele ei din fier amestecat și lut; în timp ce o privea, o piatră „netăiată de mâini omenești” a distrus statuia și a devenit un munte care a umplut întreaga lume. Daniel i-a explicat regelui că statuia reprezenta patru împărății succesive începând cu Babilonul, în timp ce piatra și muntele semnifica o împărăție stabilită de Dumnezeu care nu va fi niciodată distrusă și nici dată altui popor. Apoi Nabucodonosor recunoaște supremația Dumnezeului lui Daniel și pe profet îl ridică la înalte funcții în Babilon.[3]
Cartea lui Daniel este „un text compus de istoricitate dubioasă din diverse genuri”,[4] Daniel însuși fiind un personaj legendar.[5] Cartea al cărei erou este se împarte în două părți, un set de povești în capitolele 1–6 din perioada nu mai devreme de perioada elenistică (323–30 î.Hr.) și seria de viziuni din capitolele 7–12 din epoca Macabeilor (de la mijlocul secolului al II-lea î.Hr.).[5] Capitolul 2, în forma sa actuală, datează nu mai devreme de primele decenii ale Imperiului Seleucid (312–63 î.Hr.), dar rădăcinile sale pot ajunge până la căderea Babilonului (539 î.Hr.) și ascensiunea Imperiului Persan Ahemenid (c. 550–330 î.Hr.).[6]
Tema generală a lui Daniel este suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei.[7] La nivel uman, Daniel luptă împotriva magicienilor babilonieni care nu reușesc să interpreteze visul regelui, dar conflictul cosmic este între Dumnezeul lui Israel și falșii zeii babilonieni.[8] Ceea ce contează nu sunt darurile umane ale lui Daniel, nici educația sa în artele divinației, ci „înțelepciunea divină” și puterea care aparține numai lui Dumnezeu, așa cum arată Daniel în momentul în care își îndeamnă tovarășii să caute mila lui Dumnezeu pentru interpretarea viselor regelui.[9]