Destindere Joule

Acest articol se referă la o destindere liberă. Pentru o destindere adiabatică printr-un orificiu, vedeți Efectul Joule–Thomson.
Destindere Joule, în care volumul Vi = V0 se destinde la volumul Vf = 2V0 într-o incintă izolată termic
O destindere liberă a unui gaz poate fi obținută prin deplasarea pistonului mai repede decât cele mai rapide molecule din gaz
Această destindere liberă este ireversibilă, dar poate fi cvasistatică pentru fiecare incintă: cvasiechilibrul este menținut pentru fiecare parte, dar nu pentru întregul sistem

În termodinamică o destindere Joule (care este un tip de destindere liberă) este un proces ireversibil în care inițial într-o parte a unei incinte izolate termic se află un volum de gaz, ținut separat (cu ajutorul unui perete despărțitor) de cealaltă parte a incintei, care este vidată. Apoi se înlătură despărțitorul, iar gazul umple întreaga incintă.[1]

Destindere Joule, tratată ca un experiment mental cu gazele ideale, este un exercițiu util în termodinamica clasică. Acesta oferă un exemplu convenabil pentru calcularea modificărilor mărimilor termodinamice, inclusiv creșterea rezultată a entropiei în univers (producția de entropie) care rezultă din acest proces inerent ireversibil. Un experiment real de destindere Joule se poate face doar cu gaze reale, iar modificarea temperaturii într-un astfel de proces oferă o măsură a forțelor intermoleculare.

Această destindere este numită după James Prescott Joule care a folosit-o în 1845, în studiul său pentru echivalentul mecanic al caloriei, dar această destindere era cunoscută cu mult înainte de Joule de exemplu de către John Leslie la începutul secolului al XIX-lea, și studiat de Joseph Louis Gay-Lussac în 1807, cu rezultate similare celor obținute de Joule.[1][2][3]

  1. ^ a b Sabina Ștefan, Fizică: Cap. 5 Aplicații ale principiilor termodinamicii (curs), Universitatea din București, pp. 22–24, accesat 2024-06-19
  2. ^ en D.S.L. Cardwell, From Watt to Clausius, Heinemann, London (1957)
  3. ^ en M.J. Klein, Principles of the theory of heat, D. Reidel Pub.Cy., Dordrecht (1986)

Developed by StudentB