Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir
Domn al Moldovei
Date personale
Născut	26 octombrie 1674[3][4][5][6] Dimitrie Cantemir, Ținutul Fălciu⁠(d), Moldova
Decedat	21 august/1 septembrie 1723 (48 de ani)[7][4][8][3] Dmitrovka⁠(d), gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus
Părinți	Constantin Cantemir[9] Ana Bantăș
Frați și surori	Antioh Cantemir
Căsătorit cu	Anastasia Ivanovna Trubețkaia[*]​ (din 14 ianuarie 1717) Casandra Cantacuzino (1699–1713)
Copii	Smaragda Cantemir Maria Cantemir Antioh Dimitrievici Cantemir[10][11][6][4][12] Șerban Cantemir
Etnie	români
Ocupație	antropolog lingvist istoric filozof compozitor cartograf[*]​ scriitor geograf orientalist[*]​ politician
Limbi vorbite	limba latină[5][13] limba arabă[14] limba franceză[14] limba turcă[14] limba greacă modernă[14] limba italiană[14] limba rusă[14] limba persană[14] limba română[14]
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Cantemirești
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	martie – aprilie 1693[1]
Predecesor	Constantin Cantemir
Succesor	Constantin Duca
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	4 decembrie 1710 – 22 iulie 1711[2]
Predecesor	Nicolae Mavrocordat
Succesor	caimacan Lupu Costachi
Modifică date / text

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de: enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.”^[15] Iar Voltaire spunea despre Dimitrie Cantemir că „unea talentele vechilor greci, știința literelor și aceea a armelor”.

Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în martie 1693, (în urma unui atac de apoplexie) a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie și a impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.

În 1710 a fost pus la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.