Distributism

Distributismul este o doctrină social-economică născută în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, pe baza principiilor bisericii catolice, mai ales ale învățăturilor papei Leon al XIII-lea din enciclica „Rerum Novarum” și ale papei Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”.[1]

Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental [2] iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să fie centralizate sub controlul statului (Comunism) sau al câtorva persoane (capitalism). Așadar, distributismul promovează o societate bazată pe răspândirea largă a proprietății private[3] și, conform economistului australian Race Mathews, un astfel de sistem este esențial pentru crearea unei societăți juste.[4]

Distributismul a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismul[5][6], considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatare[7]. Thomas Storck afirmă că „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul Iluminismului european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să subordoneze activitatea economică vieții umane în ansamblu, vieții noastre spirituale, intelectuale și familiale”.[8]

Unii văd distributismul mai mult ca o aspirație, care a fost aplicată cu succes pe termen scurt prin respectarea principiilor de subsidiaritate și solidaritate (acestea fiind încorporate în cooperative și mici afaceri de familie locale, independente financiar), deși susținătorii dau ca exemple istorice a viabilității pe termen lung a distributismului perioade precum Evul Mediu.[9] O influență deosebită în dezvoltarea teoriei distributiste au avut scriitorii britanici G. K. Chesterton și Hilaire Belloc,[7] doi dintre primii și cei mai influenți suporteri ai distributismului.[10][11]

  1. ^ Patrick Allitt (2000). Catholic Converts: British and American Intellectuals Turn to Rome. „Cornell University Press”. p. 206. ISBN 978-0-8014-8663-0
  2. ^ Shiach, Morag (2004). Modernism, Labour and Selfhood in British Literature and Culture, 1890-1930. „Cambridge University Press”. p. 224. ISBN 978-0-521-83459-9
  3. ^ Zwick, Mark and Louise (2004). The Catholic Worker Movement: Intellectual and Spiritual Origins . „Paulist Press”. p. 156. ISBN 978-0-8091-4315-3
  4. ^ Gibson-Graham, J. K. (2006). A Postcapitalist Politics. „University of Minnesota Press”. p. 224. ISBN 978-0-8166-4804-7.
  5. ^ Boyle, David; Simms, Andrew (2009). The New Economics. „Routledge”. p. 20. ISBN 978-1-84407-675-8
  6. ^ Novak, Michael; Younkins, Edward W. (2001). Three in One: Essays on Democratic Capitalism, 1976-2000. „Rowman and Littlefield”. p. 152. ISBN 978-0-7425-1171-2
  7. ^ a b Prentiss, Craig R. (2008). Debating God's Economy: Social Justice in America on the Eve of Vatican II. „Penn State University Press”. p. 77. ISBN 978-0-271-03341-9
  8. ^ Storck, Thomas. "Capitalism and Distributism: two systems at war," in Beyond Capitalism & Socialism. Tobias J. Lanz, „IHS Press”, 2008. p. 75
  9. ^ Hilaire Belloc, "The Servile Institution Dissolved," The Servile State, (1913; reprint, Indianapolis, IN: Liberty Fund, 1977), 71-83.
  10. ^ Fitzgerald, Ross et al. (2003). The Pope's Battalions: Santamaria, Catholicism and the Labor Split. „University of Queensland Press”. p. 21. ISBN 978-0-7022-3389-0
  11. ^ Riff, Michael A. (1990). Dictionary of Modern Political Ideologies. „Manchester University Press”. p. 35. ISBN 978-0-7190-3289-9

Developed by StudentB