Drept public

Dreptul public (în latină ius publicum) este acea parte a dreptului care reglementează relațiile dintre indivizi și instituțiile statului, precum și acele relații interindividuale care sunt de interes public.[1] Dreptul public este dominat, pe de o parte, de căutarea interesului general, care constituie finalitatea exclusivă a statului și a colectivităților publice, iar, pe de alta, dreptul public este un drept inegalitar, deoarece interesul general trebuie să primeze față de interesele particulare.[2] În relațiile cu publicul, părțile acționează ca inegal din punct de vedere juridic. Una dintre astfel de părți este întotdeauna statul sau corpul său (oficial) înzestrat cu autoritate; în domeniul dreptului public, relațiile sunt guvernate exclusiv de un singur centru, care este puterea de stat. Comportamentul părților în relațiile de drept privat este determinat de către părți. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul statului de drept, statul trebuie să respecte propriile sale legi și să împiedice arbitrarea în luarea deciziilor.

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite oxdic
  2. ^ „Drept public și drept privat”, LegeAZ, accesat în  

Developed by StudentB