Feodor Dostoievski

Feodor Dostoievski

Portret de Vasili Perov, 1872
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[8][9][2][3][10] Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus[11][12][7][13][2] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Tihvin[*][3] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiEpilepsie Modificați la Wikidata
PărințiMihail Andreevici Dostoevski[*][[Mihail Andreevici Dostoevski ((1787-1839))|​]]
Maria Fiodorovna Dostoïevskaïa[*][[Maria Fiodorovna Dostoïevskaïa ((1800-1837))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMihail Mihailovici Dostoevski[*][[Mihail Mihailovici Dostoevski (Russian writer and publisher (1820-1864))|​]]
Andrei Mihailovici Dostoevski[*][[Andrei Mihailovici Dostoevski (Russian architect, author and restorer (1825-1897))|​]]
Nikolai Mihailovici Dostoevski[*][[Nikolai Mihailovici Dostoevski (arhitect rus)|​]]  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Grigorievna Dostoevskaia[*][[Anna Grigorievna Dostoevskaia (Russian memoirist (1846–1918))|​]] (–)[7][14]
Maria Dmitrievna Dostoevskaia[*][[Maria Dmitrievna Dostoevskaia |​]] (–) Modificați la Wikidata
CopiiLiubov Fiodorovna Dostoevskaia[*][[Liubov Fiodorovna Dostoevskaia (Russian writer and memoirist (1869–1926))|​]][7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Rusă Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator, publicist
Limbi vorbitelimba rusă[15][16] Modificați la Wikidata
PseudonimД., Друг Кузьмы Пруткова, Зубоскал, —ий, М., Летописец, М-ий, Н. Н., Пружинин, Зубоскалов, Ред., Ф. Д., N.N.  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia de Geniu Nicolae[*]
Școala de ingineri din Nikolaev[*]
Activitatea literară
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarRealism
PatronajAcademia de Științe din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCrimă și pedeapsă
Idiotul
Demonii
Frații Karamazov
Amintiri din casa morților
Semnătură
Prezență online

Fiodor Dostoievski (în rusă Фёдор Миха́йлович Достое́вский, transliterat: Fiodor Mihailovici Dostoievski; pronunție rusă: Pronunție audio audio; n. , Moscova, Imperiul Rus – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele[17], șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.

Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Și-a pierdut mama în 1837, când avea numai 15 ani, și a intrat la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. În 1846 are un succes uriaș cu primul său roman, Oameni sărmani, și se face remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski. A fost condamnat la zece ani de muncă silnică, de la 1849 la 1859, în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov[18]. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, național-ortodoxă și pro-țaristă. Ziarul Jurnalul unui scriitor pe care l-a scris și editat prin forțe proprii, i-a consolidat imaginea de corifeu al lumii cultural-politice ruse.

Importanța sa în literatura universală este de prim rang[19]: Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, Emil Cioran, William Faulkner ori oameni ca Emir Kusturica. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri polifonice [20] între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca auto-distrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă[21]. Personajele sale întruchipează adesea conștiințe fracturate, chinuite de povara libertății spiritului[22], incertitudinea existenței lui Dumnezeu, nihilism și dominația răului. Prin ele, Dostoievski își demonstrează talentul de observator extraordinar al psihologiei umane și al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice[21], deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism[23], socialism[24], nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei Însemnări din subterană, descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată[25]”.

Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut vârstei de aur a literaturii ruse (1820-1880) și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura Rusiei și a Europei ortodoxe. Berdiaev mărturisește: « [...] culmile literaturii ruse sunt Tolstoi și Dostoievski. În ei nu este nimic renascentist. Ei se frâng în chinuri religioase, caută mântuirea. Este o caracteristică a rușilor[26]. »

Cărțile lui Dostoievski sunt traduse și comentate în 170 de limbi din întreaga lume[27]; după ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre.[28]

  1. ^ Fambrough, Preston. Dostoevsky's other Quixote (Romanul lui Dostoievski Idiotul este influențat de romanul lui Cervantes Don Quijote)
  2. ^ a b c Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  3. ^ a b c IeSBE / Dostoevskii, Fedor Mihailovici[*][[IeSBE / Dostoevskii, Fedor Mihailovici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ EB-11 / Dostoievsky, Feodor Mikhailovich[*][[EB-11 / Dostoievsky, Feodor Mikhailovich (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Istoriceskaia iențiklopedia Sibiri 
  6. ^ ​]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română, accesat în  
  7. ^ a b c d Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  8. ^ Fjodor Dostojevskij, Store norske leksikon 
  9. ^ Fédor Mikhaïlovitch Dostoïevski, BD Gest', accesat în  
  10. ^ Fjodor Michailowitsch Dostojewski, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  11. ^ „Feodor Dostoievski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ JSTOR 
  13. ^ http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0304347981900478  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ BSIe1 / Dostoevskaia, Anna Grigorievna[*][[BSIe1 / Dostoevskaia, Anna Grigorievna (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  16. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  17. ^ Încadrarea este relativă pentru unele opere. De exemplu Omul dedublat este considerat de unele surse o nuvelă (Lantz, The Dostoevsky Encyclopedia, p.112), iar de altele, un roman (Frank, Dostoevsky: A Writer in His Time. The Seeds of Revolt, 1821–1849, p.95).
  18. ^ Frank, Dostoevsky: A Writer in his Time, The Years of Ordeal, 1850–1859, p. 192
  19. ^ Scanlan, James Patrick (2002). Dostoevsky the Thinker: A Philosophical Study. Cornell University Press.
  20. ^ Termenul de polifonie a fost introdus în literatură de Mihail Bahtin, cel care observa că, în proza lui Dostoievski, conflictele de idei și de personaje sunt lăsate să evolueze într-un mod independent și haotic.
  21. ^ a b Gary Saul Morson, Encyclopaedia Britannica
  22. ^ Așa cum remarcă Nikolai Berdiaev, la Dostoievski, « religia Golgotei este religia libertății ». « Религия Голгофы есть религия свободы. » , Berdiaev, Миросозерцание Достоевского
  23. ^ Frank, Dostoevsky: A Writer in His Time, p.313
  24. ^ Davison, Camus: The Challenge of Dostoevsky, p.116
  25. ^ Steven Crowell, The Cambridge Companion to Existentialism, p.297
  26. ^ « [...] вершины русской литературы - Толстой и Достоевский. В них нет ничего ренессансного. Они поражены религиозной болью и мукой, они ищут спасения. Это характерно для русских. », Бердяев, Миросозерцание Достоевского
  27. ^ Kjetsaa, prefață
  28. ^ „Ecranizări după Dostoievski pe PORT.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Developed by StudentB