Filipine

Filipine
Filipine Republika ng Pilipinas Republica Filipinelor
Drapelul Filipinelor[*]​ Stema Filipinelor[*]​
Deviză: Maka-Diyos, Makatao, Makakalikasan, at Makabansa (Română: „Pentru Dumnezeu, Oameni, Natură și Țară”)
Imn:
Geografie
Suprafață
- totală	300.400 km² (locul 70)
Apă (%)	0,61
Cel mai înalt punct	Muntele Apo[1] (2.954 m)
Cel mai jos punct	Marea Filipine[*]​ (0 m)
Cel mai mare oraș	Quezon City
Vecini	Republica Populară Chineză Indonezia Japonia Malaysia Palau Taiwan
Fus orar	UTC+8
Populație
Densitate	279 loc/km²
- Estimare 2020	109.035.343
Limbi oficiale	filipineză, engleză
Etnonim	filipinez (masc.) filipineză (fem.) filipinezi (pl.)
Guvernare
Sistem politic	Republică Unitară Prezidențială Constituțională
Președinte	Ferdinand Marcos Jr.
Legislativ	Congress of the Philippines⁠(d)
Capitala	Manila
Istorie
Independență
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)	2021
- Total	394.087.362.017 dolar americani[5]
Gini	42,3
IDU	0,699
Monedă	Peso filipinez (PHP)
Coduri și identificatori
Cod CIO	PHI
Cod mobil	515
Prefix telefonic	+63
ISO 3166-2	PH
Domeniu Internet	.ph
Prezență online
site web oficial pagină Facebook hasthtag
Modifică date / text

Filipine - oficial Republica Filipine (în filipineză Republika ng Pilipinas; în engleză Republic of the Philippines) ) - este o țară insulară (vezi arhipelag) din Asia de Sud-Est, situată în Oceanul Pacific. Capitala sa este Manila, iar cel mai populat oraș este Quezon City.^[8][9] La nord, este separată de insula Taiwan prin strâmtoarea Luzon; la vest se află Marea Chinei de Sud, cunoscută și sub numele de Marea Filipinelor de Vest și Vietnam; la sud-vest, insula Borneo; la sud, Marea Celebes o separă de alte insule indoneziene; iar la est este mărginită de Marea Filipinelor.^[10][9] Poziția sa în Cercul de foc al Pacificului și climatul său tropical o fac predispusă la cutremure și taifunuri.^[11][12][8] Țara este bogată în resurse naturale și este situată într-una dintre cele mai bogate în biodiversitate zone din lume.^[13][14][15] Este formată din 7641 de insule care sunt clasificate geografic în trei grupuri: insula Luzon, grupul Visayas și insula Mindanao.^[10]

Filipine are o populație estimată la 109 milioane de locuitori, conform recensământului din 2020; este, de asemenea, a 12-a cea mai populată țară din lume, fără a lua în calcul cele 12 milioane de filipinezi care trăiesc în străinătate.^[16] Pe insulele sale coexistă diverse etnii și culturi.^[9][17] Clasificată ca țară recent industrializată,^[9] economia sa continuă creșterea constantă de care s-a bucurat de la independență.^[18] Reformele economice implementate la începutul secolului al XXI-lea au făcut ca sectorul serviciilor să înlocuiască agricultura ca principală activitate economică, iar în prezent acesta contribuie cu mai mult de jumătate din PIB.^[19] Cu toate acestea, Filipine se confruntă încă cu mai multe provocări în ceea ce privește infrastructura: lipsa de dezvoltare a sectorului turistic, a educației, a asistenței medicale și a dezvoltării umane.^[20]

În preistorie, negrito au fost unii dintre primii locuitori ai arhipelagului,^[21] urmați de valuri succesive de popoare austroneziene care au adus cu ele tradiții și obiceiuri din Malaysia, India și lumea musulmană, în timp ce comerțul a introdus unele aspecte culturale chinezești.^[22][23] Aceștia au înființat primele regate insulare conduse de datu, rajahi sau sultani.

În 1521, sosirea exploratorului Fernando Magellan - un portughez aflat în serviciul Spaniei - a marcat începutul unei ere de influență și, ulterior, de dominație spaniolă.^[24] Miguel López de Legazpi a înființat prima așezare spaniolă în Filipine în 1565, odată cu fondarea orașului Cebú. În 1571, a fondat orașul Manila, care avea să devină centrul administrativ și economic al Imperiului spaniol în Asia și portul de plecare al galionului Manila cu destinația Acapulco.^[25] Filipinele au fost guvernate de Viceregatul Noii Spanii, centrat pe Mexic, înainte de a fi decretată conducerea directă după independența Mexicului. Trei secole de influență spaniolă au dat naștere unei culturi hispano-asiatice, evidentă în arta, muzica, bucătăria și obiceiurile filipineze, în special în religia sa catolică. A apărut, de asemenea, o variantă filipineză a limbii spaniole, care a înflorit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea a izbucnit Revoluția filipineză, susținută de SUA, urmată de Războiul hispano-american, care a dus la cedarea insulelor de către Spania către SUA în 1898. Neînțelegerile dintre noua Republică Filipineză și SUA au dus la Războiul filipino-american, care s-a încheiat cu victoria SUA în 1903. Astfel, Statele Unite au înlocuit Spania ca putere dominantă.^[26][27] Cu excepția perioadei de ocupație japoneză, americanii și-au menținut suveranitatea asupra insulelor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946. De la independență, țara a trecut prin mai multe crize politice care au servit la definirea caracteristicilor unei republici constituționale.^[10][28][29]

Moștenirea diverselor perioade istorice se reflectă în cultura actuală a țării, care este o combinație de elemente indigene prehispanice, chinezești și hispanice datorate celor trei secole de prezență spaniolă. Această cultură metisă este prezentă în mâncarea, muzica, dansul și arta filipineză. Caracterul hispanic este cel mai evident în religia catolică, în moștenirea arhitecturală, în special în bisericile și casele în stil colonial, în multe dintre toponimele țării și în nume și prenume.^[30] În cele din urmă, moștenirea americană dăinuie în limba engleză și într-o mai mare afinitate cu cultura populară.