International Standard Book Number (ISBN, română Număr Internațional Standardizat pentru Carte) este un identificator numeric pentru identificarea comercială a cărților.[1] Sistemul ISBN a fost creat în Regatul Unit, în 1966, de către vânzătorii de carte și papetărie W.H. Smith; original era un cod standard de numărare a cărților din 9 cifre (Standard Book Numbering, SBN) și așa a fost folosit până în 1974. În 1970 a fost adoptat ca standard internațional, cu numărul ISO 2108. Începând cu 1 ianuarie 2007 ISBN este format din 13 cifre, fiind compatibil cu formatul de coduri de bare EAN-13.[2]
Responsabilitatea întreținerii standardului ISBN revine subcomitetului ISO TC 46/SC 9.
Agenția Internațională ISBN, cu sediul la Londra, coordonează centrele naționale ISBN. Aceasta are rolul de a stabili regulile cadru de acordare a codurilor ISBN, protocolul de înființare și regulamentul de funcționare a centrelor naționale și de a promova și coordona sistemul ISBN la nivel mondial.
În România, sistemul de numerotare standardizată a cărților – ISBN a fost introdus în anul 1989. Centrul Național ISBN din cadrul Bibliotecii Naționale a României coordonează aplicarea sistemului ISBN la nivel național prin înregistrarea editurilor de carte și acordarea codurilor ISBN pentru editare sistematică și ocazională.[3] Centrul Național ISBN realizează și actualizează baza de date a editurilor de carte din România, parte componentă a Registrului Internațional al Editorilor[4] administrat de Agenția Internațională ISBN din Londra[5].
Alți identificatori similari: