Invadarea Poloniei | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial,Al Doilea Război Mondial | |||||||
Soldații germani distrugând un punct polonez de trecere al frontierei pe 1 septembrie 1939. | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Polonia | Germania Nazistă Uniunea Sovietică Slovakia | ||||||
Conducători | |||||||
Edward Rydz-Śmigły Wacław Stachiewicz | Fedor von Bock (Grupul de Armate Nord) Gerd von Rundstedt (Grupul de Armate Sud) Mihail Kovalov (Frontul Bielorus) Semion Timoșenko (Frontul Ucrainean) Ferdinand Čatloš (Armata de Câmp Bernolak) | ||||||
Efective | |||||||
Polonia: 39 divizii16 brigăzi 4.300 tunuri 880 tancuri 400 avioane Total: 950.000[1] | Germania: 56 divizii4 brigăzi 10.000 tunuri 2.700 tancuri 1.300 avioane Uniunea Sovietică: 33+ divizii11+ brigăzi Slovacia: 3 diviziiTotal: 1.800.000 germani800.000+ sovietici 50.000 slovaci Total general: 2.650.000+[1] | ||||||
Pierderi | |||||||
66.000 morți[2] 133.700 răniți 694.000 prizonieri | 16.343 morți 27.280 răniți 320 dispăruți[2] | ||||||
Modifică date / text |
Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, de germani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și "Campania poloneză din septembrie" ori "Războiul polono-german din 1939"), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat război Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.
După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat[3].
Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.
Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.