Khazari

Khazari
 – 
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăBelendjer[*][[Belendjer (medieval city in the North Caucasus)|​]]
Guvernare
Istorie
Economie
Monedăyarmaq[*][[yarmaq (silver coins minted in the Khazar Khaganate and other Turkic polities in medieval Eurasia)|​]]

Khazarii,[1] hazarii sau cazarii (în ebraică sing. "Kuzari" כוזרי plur. "Kuzarim" כוזרים; în turcă sing. "Hazar" plur. Hazarlar; în rusă Хазары; în tătară sing. Xäzär plur. Xäzärlär; în limba tătară crimeeană: sing. Hazar, plural Hazarlar; în greacă Χαζάροι/Χάζαροι; în arabă خزر; în persanăخزر; în latină "Gazari" or "Cosri"), au fost un popor turcic seminomad[2], cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele khazar pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă „a umbla” (gezer în limba turcă modernă).

În secolul al VII-lea au creat un haganat independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în timp, iudaismul a devenit religia de stat. La apogeul statalității lor, khazarii și popoarele subordonate, care le plăteau tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând Daghestanul, Georgia) și Crimeea.

După mijlocul secolului XIII khazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri khazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan) etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite khazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de limbă cunoscut sub denumirea „Corespondența khazară”, datat însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii 954-960 de Hasdai ibn Șaprut (sau Hisdai ben Șafrut) - ministru de externe, al comerțului și medic curant al lui Abd ar-Rahman al III-lea (912-961), califul de Córdoba - cu hanul khazar Iosif⁠(d).

Mai multe etnii s-au revendicat a fi succesoarele khazarilor medievali: evreii buhari, kazahii, cazacii de pe Don, krymceacii⁠(en)[traduceți] vorbitori de limbă turcică și karaiții crimeeni⁠(en)[traduceți], ceangăii din Moldova, evreii caucazieni, subotnicii⁠(en)[traduceți] și altele. Cu toate acestea, teoriile care prezintă o origine khazară a acestor etnii nu sunt susținute științific.[3]

  1. ^ Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu ș.a., Dicționar enciclopedic: Khazari, Editura Enciclopedică, București, 1993-2009, online
  2. ^ Wu Mingren (), „The Khazars: A Forgotten Medieval Empire that Ruled the Northern Caucasus”, Ancient-origins.net, accesat în  
  3. ^ Kizilov, Mikhail; The Karaites of Galicia: An Ethnoreligious Minority Among the Ashkenazim, the Turks, and the Slavs, 1772-1945, BRILL, ISBN 978-90-04-16602-8, pag. 335

Developed by StudentB