Marchizul de Sade

D. A. F. de Sade

Portretul Marchizului de Sade de Charles-Amédée-Philippe van Loo (circa 1761), singurul portret pentru care Sade a stat.
Date personale
Născut2 iunie 1740(1740-06-02)
Hotel de Condé, Paris, Franța
Decedat (74 de ani)
Azilul Charenton, Charenton-Saint-Maurice, Franţa Franța
Înmormântathôpital Esquirol[*][[hôpital Esquirol (lunatic asylum)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiboală infecțioasă Modificați la Wikidata
PărințiJean-Baptiste de Sade[*][[Jean-Baptiste de Sade (diplomat francez)|​]]
Marie Eleonore de Maillé[*][[Marie Eleonore de Maillé (mother of Marquis de Sade)|​]][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRenée-Pélagie Montreuil de Sade
CopiiLouis Marie de Sade, Donatien-Claude "Armand", Conde de Sade, Madeleine Laure de Sade.
Cetățenie Franța[2] Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
OcupațieNobil, scriitor, poet, critic, delegat al Convenției Naționale, filozof
Limbi vorbitelimba franceză[3][4] Modificați la Wikidata
Partid politicpolitician independent  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCele o sută douăzeci de zile ale Sodomei (1785), Justine (1791)
Semnătură
Marchizul de Sade la bătrânețe
Desen al Marchizului de Sade făcut de H. Biberstein în L'Œuvre du marquis de Sade, Guillaume Apollinaire (Edit.), Bibliothèque des Curieux, Paris, 1912

Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade (n. 2 iunie 1740 — d. 2 decembrie 1814) (IPA: [maʁki: dəsad]) a fost un aristocrat francez care a devenit celebru prin activitatea sa sexuală libertină, perversă și excepțional de violentă precum și prin scrierile sale apologetice despre acest subiect.

Sadismul ca perversiune sexuală și parafilie violentă, și-a primit numele de la activitățile sale criminale, pentru care Marchizul de Sade a fost încarcerat în total 32 de ani din viață, în mai multe închisori și într-un azil.

Sunt cunoscute două filme despre biografia lui: „Marchizul de Sade/ Quills”, de Philip Kaufman (2000, cu Geoffrey Rush, în rolul principal) și „Sade”, de Benoit Jacquot (2000, cu Daniel Auteuil)[5]. Pier Paolo Pasolini, în filmul său „Salo” (1976), a transpus „Les 120 journèes de Sodome” (1785), cea mai importantă carte a marchizului, despre o societate totalitară și despre debandada din Italia fascistă[5].

  1. ^ Genealogics 
  2. ^ LIBRIS, , accesat în  
  3. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Diploma de infam a marchizului De Sade, 20 august 2008, evz.ro, accesat la 9 iunie 2011

Developed by StudentB