Marele Ducat al Lituaniei

Marele Ducat al Lituaniei
Lituania
Marele Ducat al Lituaniei, Ruteniei și Samogitia
Великое князство Литовское, Руское, Жомойтское
secolul al XIII-lea – 
DrapelStemă
Reconstituire pobabilă a drapelului Marelui Ducat al LituanieiStemă
Imn național
Bogurodzica[1]
Expansiunea Ducatului între secolele XIII și XV
Expansiunea Ducatului între secolele XIII și XV
Expansiunea Ducatului între secolele XIII și XV
CapitalăVilnia
Limbăruteană
Religiecreștinism ortodox , romano-catolicism , greco-catolicism
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
LegislativSeimul Marelui Ducat al Lituaniei[*]
Istorie
Epoca istoricăEvul Mediu
Fondaresecolul al XIII-lea
Formarea Uniunii statale polono-lituaniană
A treia partiție a Poloniei
Economie
MonedăLithuanian long currency[*][[Lithuanian long currency (Baltic region commodity money)|​]]
groschen[*][[groschen (coin used in various German-speaking states as well as some non-German-speaking countries of Central Europe)|​]]
zlot polonez

Marele Ducat al Lituaniei (în limba lituaniană: Lietuvos Didžioji Kunigaikštystė, în limba belarusă: Вялі́кае Кня́ства Літо́ўскае , în limba ucraineană: Велике Князівство Литовське , în limba poloneză: Wielkie Księstwo Litewskie), mai exact Marele Principat al Lituaniei, a fost un stat din Europa Răsăriteană care a existat între secolele al XIII-lea[2] și al XVIII-lea.[3] Fondat de lituanienii păgâni în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, și-a extins aria de cuprindere dincolo de zona inițială de așezare a lituanienilor prin cucerirea unor părți a Rusiei Kievene. Marele Ducat ocupa în perioada de maximă putere din secolul al XV-lea teritorii care astăzi fac parte din următoarele țări: Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia și Rusia; era cel mai mare stat din Europa de la acea vreme.[4] După acceptarea Uniunii de la Krewo din 1386, Marele Ducat al Lituaniei a făcut parte dintr-o uniune personală cu Regatul Poloniei. După semnarea Uniunii de la Lublin din 1569, Marele Ducat a intrat într-o federație cunoscută ca Uniunea statală polono-lituaniană. În cadrul federației, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armată, sistem juridic și buget separate. În 1795, statul polono-lituanian a fost dezmembrat de vecinii mai puternici: Prusia, Imperiul Rus și Imperiul Austriac.

Marele Ducat al Lituaniei era un stat multinațional, care a ocupat un teritoriu uriaș, datorită vacuumului de putere lăsat de prăbușirea statului mongol. La viața sa politică, economică și culturală au participat lituanienii și polonezii catolici, slavii răsăriteni ortodocși și greco-catolici, evreii, armenii, germani, etc. Caracterul multinațional al statului și filozofia cosmopolită a elitelor sale după sfârșitul secolului al XIV-lea a generat în secolele al XIX-lea și al XX-lea o dezbatere asupra problemei moștenirii naționale a Marelui Ducat al Lituaniei. Această dezbatere a implicat istorici din Polonia, Rusia, Lituania și Belarus și a influențat și politica națională din cele patru state. Dezbaterea a ajuns la paroxism în timpul războaielor pentru independență din 19171920, și a contribuit la acutizarea disputelor locale, precum cele ale liniei Curzon și a politicii în Lituania Centrală.

Expansiunea Marelui Ducat al Lituaniei în Rutenia Albă unea popoare având culturi similare. Ambele popoare, atât strămoșii lituanienilor din ziua de azi cât și cei ai belarușilor se autodenumeau lituanieni în limbile lor, și anume lietuviai în limba lituaniană și litviny în limba belarusă. În acea vreme, prin "lituanian" se înțelegeau două lucruri. Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar celălalt era cel de vorbitor de limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainenii, se considerau ruteni. Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în timp datorită adoptării culturii și limbii poloneze, care erau considerate mai sofisticate. Până în cele din urmă, nobilimea ducatului a ajuns să se considere de etnie poloneză. Naționalismul lituanian și lupta pentru autodeterminare au renăscut în secolul al XIX-lea. Din acel moment, termenul lituanian a început să se fie asociat numai cu vorbitorii de limbă lituaniană. Belarușii, care au declanșat o mișcare de renaștere națională cam în aceeași perioadă, au început să se considere o națiune diferită.

Harta Uniunii statale polono-lituaniene și a subdiviziunilor sale principale, așa cum arăta în 1619, suprapusă peste granițele țărilor din ziua de azi.
  1. ^ http://pawet.net/library/v_ethnography/baharodzica/%D0%A6%D1%96_%D1%81%D0%BF%D1%8F%D0%B2%D0%B0%D0%BB%D1%96_%D0%BC%D1%8B_%D0%91%D0%B0%D0%B3%D0%B0%D1%80%D0%BE%D0%B4%D0%B7%D1%96%D1%86%D1%83.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Baranauskas, Tomas (). „Lietuvos valstybės ištakos” [The Lithuanian State] (în lituaniană). Vilnius: viduramziu.istorija.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Sužiedėlis, Saulius (). Historical dictionary of Lithuania (ed. 2nd). Lanham, Md.: Scarecrow Press. p. 119. ISBN 978-0-8108-4914-3. 
  4. ^ R. Bideleux.

Developed by StudentB