Back Markgraaf Afrikaans Markgraf ALS مرغريف Arabic مارجراف ARZ Маркграф Byelorussian Маркграф Bulgarian Marcgravi Catalan Markrabě Czech Markgreve Danish Markgraf German
 |
|
Împărat |
|
Rege |
|
Mare Duce |
|
Arhiduce |
|
Prinț |
|
Infante |
|
Duce |
|
Marchiz |
|
Margraf |
|
Conte |
|
Viconte |
|
Baron |
|
Baronet |
|
Cavaler |
|
Sultan |
|
Țar |
|
Emir |
|
Faraon |
Margraf (în latină marchio sau marchisus) sau Marcgraf[1] a desemnat începând din secolul al VIII-lea până în secolul al XI-lea, un rol de conducere, la început fără o descriere specifică, deținut de un nobil din zona de graniță a imperiului numită Marcă (Margrafiat). Apoi titlul s-a depărtat de legătura sa inițială cu zona de graniță și l-a identificat pe purtătorul acestuia ca deținător al unui anumit rang în cadrul grupului de prinți imperiali. Titlul de margraf nu indica o anumită funcție. Titlul oficial al conților din zona de frontieră a rămas la denumirea generală de „conte” (din latină comes). Cercetările mai vechi, presupuneau că un margraf era un oficial regal sau imperial cu puteri militare în zona de graniță. Această idee deja depășită s-a bazat pe existența unui sistem administrativ al statului cu ierarhii și responsabilități clare în cadrul unui aparat de funcționari subordonat regelui.
În Sfântul Imperiu Roman, margrafii erau prinți imperiali și astfel erau practic egali cu ducii. Modul de adresare era „Alteță (Regală)”.[2]
