Neuron

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru țesutul nervos, prezente la toate animalele vertebrate și majoritatea speciilor nevertebrate superioare celenteratelor^[1]. Neuronul este o celulă specializată în recepționarea și transmiterea informației prin mijloace electrice, reprezentând unitatea elementară (celulară), anatomică, funcțională, embriologică, trofică și metabolică a sistemului nervos.

Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm și sunt alcătuiți dintr-un corp celular (soma) și un număr variabil de prelungiri care recepționează impulsuri (dendrite) și transmit impulsuri (axon). Dacă sunt incluse în calculul dimensiunilor și lungimea prelungirilor, există neuroni care depășesc un metru lungime (ex: neuronii motori spinali în cadrul nervului sciatic).^[2]

Primele descrieri structurale ale neuronilor și chiar conceptul de neuron ca unitate individuală a sistemului nervos au fost introduse de anatomistul și histologul spaniol Santiago Ramón y Cajal în anul 1891. El a arătat că neuronii sunt celule individuale (nu o rețea continuă de fibre aflate în contact) și a emis pentru prima dată ipoteza conform căreia acest tip de celule comunică între ele fără a fi aflate în contact fizic. Această perspectivă, care poartă numele de doctrină neuronală a fost ulterior confirmată empiric odată cu apariția microscoapelor electronice și în prezent stă la baza tuturor modelelor aplicabile în neuroștiințe. Pentru contribuția sa la înțelegerea structurii sistemului nervos și identificarea neuronului ca unitate de bază a acestuia i-a fost acordat premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie în 1906.

Termenul de ”neuron” a fost utilizat pentru prima dată de patologul Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz în 1891.^[3]

Contribuții notabile la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică, reprezentate în principal de studii asupra neurofibrilelor, evidențierea fenomenului de neuronofagie și identificarea ”plăcilor senile”, au fost aduse și de medicul și cercetătorul român Gheorghe Marinescu, fiind sistematizate în monografia sa ”Celula nervoasă” (La cellule nerveuse, Paris, 1909), lucrare a cărei prefață a fost scrisă chiar de către Santiago Ramón y Cajal.^[4]^[5]

Din punct de vedere funcțional, neuronul se împarte în trei regiuni:

regiunea receptoare recepționează și procesează informația, fiind formată din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse, dar, de obicei, nu se formează potențiale de acțiune în această regiune, ci doar potențiale locale (potențiale postsinaptice).

regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea liniară a axonului, de la locul în care acesta iese din corpul celular (hilul axonic) până la arborizația sa terminală. La acest nivel sunt generate potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale. În unele situații, și această regiune poate juca rol de componentă post-sinaptică în relații cu alți neuroni (în cadrul sinapselor denumite axo-axonale)

regiunea efectoare este cea în care potențialul de acțiune determină eliberarea unor substanțe specifice (neurotransmițători) stocate în porțiunea terminală a ramificaților axonului (butonii terminali) în fanta sinaptică.

^ „List of animals by number of neurons”, Wikipedia (în engleză), 27 aprilie 2023, accesat în 2 iunie 2023
^ Muzio, Maria Rosaria; Cascella, Marco (2023), „Histology, Axon”, StatPearls, StatPearls Publishing, PMID 32119275, accesat în 2 iunie 2023
^ Mehta, Arpan R.; Mehta, Puja R.; Anderson, Stephen P.; MacKinnon, Barbara L. H.; Compston, Alastair (1 ianuarie 2020), „Grey Matter Etymology and the neuron(e)”, Brain: A Journal of Neurology, 143 (1), pp. 374–379, doi:10.1093/brain/awz367, ISSN 1460-2156, PMC 6935745 , PMID 31844876, accesat în 2 iunie 2023
^ Catala, M.; Poirier, J. (2012), „Georges Marinesco (1863-1938): neurologist, neurohistologist and neuropathologist”, Romanian Journal of Morphology and Embryology = Revue Roumaine De Morphologie Et Embryologie, 53 (4), pp. 869–877, ISSN 2066-8279, PMID 23303009, accesat în 2 iunie 2023
^ Mihaela Dana Turliuc; A. I. Cucu; Claudia Florida Costea; A. Mohan; A. V. Ciurea (2019). „GHEORGHE MARINESCU (1863-1938) AND LA CELLULE NERVEUSE. 110 YEARS SINCE WRITTING OF THE MAJOR CHAPTER OF THE OLD TESTAMENT OF NEUROPATHOLOGY”. Med.Surg. J. –Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. 123 (4).

[1] „List of animals by number of neurons”, Wikipedia (în engleză), 27 aprilie 2023, accesat în 2 iunie 2023

[2] Muzio, Maria Rosaria; Cascella, Marco (2023), „Histology, Axon”, StatPearls, StatPearls Publishing, PMID 32119275, accesat în 2 iunie 2023

[3] Mehta, Arpan R.; Mehta, Puja R.; Anderson, Stephen P.; MacKinnon, Barbara L. H.; Compston, Alastair (1 ianuarie 2020), „Grey Matter Etymology and the neuron(e)”, Brain: A Journal of Neurology, 143 (1), pp. 374–379, doi:10.1093/brain/awz367, ISSN 1460-2156, PMC 6935745 , PMID 31844876, accesat în 2 iunie 2023

[4] Catala, M.; Poirier, J. (2012), „Georges Marinesco (1863-1938): neurologist, neurohistologist and neuropathologist”, Romanian Journal of Morphology and Embryology = Revue Roumaine De Morphologie Et Embryologie, 53 (4), pp. 869–877, ISSN 2066-8279, PMID 23303009, accesat în 2 iunie 2023

[5] Mihaela Dana Turliuc; A. I. Cucu; Claudia Florida Costea; A. Mohan; A. V. Ciurea (2019). „GHEORGHE MARINESCU (1863-1938) AND LA CELLULE NERVEUSE. 110 YEARS SINCE WRITTING OF THE MAJOR CHAPTER OF THE OLD TESTAMENT OF NEUROPATHOLOGY”. Med.Surg. J. –Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. 123 (4).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]