| Paul Zarifopol | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, România |
| Decedat | (59 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric literar[*] sociolog[*] critic literar[*] traducător filozof filolog[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba germană |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din Halle-Wittenberg |
| Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Modifică date / text  | |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Paul Zarifopol (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un istoric, critic literar care a desfășurat și o amplă activitate de publicist, moralist, eseist politic și istoric al civilizației românești. A fost director al prestigioasei reviste interbelice Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea.
Reflecțiile asupra artei - privită ca un fenomen diferențiat de morală, filozofie și religie, într-un cuvânt despre autonomia esteticului, idee împrumutată de la Titu Maiorescu - ocupă un loc central în cadrul volumului de față. De o extraordinară erudiție, Paul Zarifopol a asigurat un suport filozofic analizelor sale, vorbind despre distincția dintre eul social, condiționat istoric, și eul profund, dintre unitate și diversitate, recunoscând aici cu ușurință amprenta intuiționismului bergsonian (prezent și în opera lui Marcel Proust, pentru care Paul Zarifopol avea o adevărată venerație) și a freudismului.
Textele grupate în volumul „Din registrul ideilor gingașe” (1926) amintesc de stilul moralistului Michel de Montaigne ori de cel al ironicului Ion Luca Caragiale, prezentându-se tipurile umane contemporane epocii sale. Tot la acest capitol, vom descoperi și o altă fațetă a autorului - aceea de comentator politic - atunci când analizează criza parlamentarismului, autoritarismul birocratic și apelul la dictatură, cărora le opune liberalismul occidental, modernizarea politică și calea industrială de dezvoltare. Un urmaș și totodată un exeget al său a fost Alexandru Paleologu.