Recesiune este un termen economic care reprezintă o scădere a producției, o reducere a investițiilor, o stagnare temporară a afacerilor, fiind o fază de declin a activității economice și o diminuare temporară a activității economice dintr-o țară, mai puțin gravă decât depresiunea sau criza economică. Această fază a ciclului afacerilor, concretizată prin încetiniri neintenționate ale ritmului creșterii economice, se produce sub incidența reducerii venitului producătorilor în raport cu cel anterior sau cu cel anticipat.[1]
De fapt, nu există o singură definiție a recesiunii, cel mai popular indice fiind reprezentat de creșterea negativă a produsului intern brut (PIB) în două trimestre consecutive. Pornind de la această definiție, revenirea economică începe oficial când reapare creșterea PIB-ului.[2]
O altă definiție mai complexă a recesiunii a fost propusă de Biroul Național de Cercetare Economică (NBER) din SUA. Conform acestui birou, recesiunea reprezintă "un declin semnificativ al activității la nivel național, care durează mai mult de câteva luni și este vizibil prin scăderea produsului intern brut, a veniturilor reale ale populației, a numărului de angajați din economie, a producției industriale și a vânzărilor cu amănuntul și cu ridicata."[2][3] O recesiune severă (PIB scăzut cu 10%) sau prelungită (3-4 ani) e considerată depresiune economică.
Altă definiție a recesiunii o consideră ca fiind o fază de contracție a ciclului economic care urmează unui vârf și sfârșește într-o criză. Termenul de recesiune este folosit în general pentru varianta mai blândă a acestei faze, în timp ce pentru varianta severă se folosește termenul de depresiune. Dacă rata de creștere a producției (sau venitului) este suficient de pozitivă, o recesiune poate fi marcată printr-o diminuare a ratei de creștere, fără a fi vorba de o scădere absolută a producției.[4]