Back أرمينية البقرادونية Arabic Armenia Bagrátida AST Әрмән батшалығы Bashkir Анійскае царства Byelorussian Анийско царство Bulgarian Armènia bagràtida Catalan Bagratovská Arménie Czech Bagratid Armenia English Bagratida Armenio Esperanto Armenia bagrátida Spanish

Regatul Bagratid al Armeniei

Regatul Bagratid al Armeniei
Armenia
Բագրատունյաց Հայաստան
—  regat  —
←  – → → → →
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
CapitalăBagaran⁠(d) (885–890)
Shirakavan (890–929)
Kars (929–961)[1]
Ani⁠(d) (961–1045)
Limbăarmeana
ReligieCreștinism (Biserica Apostolică Armeană)
Guvernare
Formă de guvernaremonarhie
Conducător 
 - 885-890Așot I al Armeniei
 - 890-914Smbat I
 - 914-928Așot II
 - 928-953Abas I
 - 953-977Așot III
 - 977-989Smbat II
 - 989-1020Gagik I
 - 1020-1040Hovhannes-Smbat III
Ashot IV (concomitent)
 - 1042-1045Gagik II
Istorie
Economie
Monedăhyperperion, dinar abbasid
În prezent parte din
 Armenia
 Azerbaijan
 Georgia
 Iran
 Turcia
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Regatul Bagratid al Armeniei, cunoscut și ca Armenia Bagratidă (armeană Բագրատունյաց Հայաստան Bagratunyats Hayastan sau Բագրատունիների թագավորություն, Bagratunineri t’agavorut’yun, „regatul Bagratunilor”), a fost un stat independent înființat de Așot I Bagratuni⁠(d) la începutul anilor 880[2] după două secole de dominare a Armeniei Mari sub conducere arabă Omeiadă și Abbasidă. Cu două puteri contemporane în regiune, Abasizii și bizantinii, preocupate să-și concentreze forțele pe subjugarea popoarelor din regiune și cu împrăștierea mai mulor familii nobile armenești nakharar⁠(d), Așot a fost capabil să se afirma ca personaj conducător al mișcării de alungare a arabilor din Armenia.[3]

Prestigiul lui Așot a crescut după ce liderii bizantini și arabi i-au cerut să mențină un stat tampon lângă frontierele lor. Califatul l-a recunoscut pe Așot ca „principe al principilor” în 862 și, mai târziu, rege în 884 sau 885. Înființarea regatului Bagratuni⁠(d) ulterior a condus la fondarea altor principate și regate armene: Taron⁠(d), Vaspurakan⁠(d), Kars, Khachen⁠(d) și Siunik⁠(d).[4] Unitatea între toate aceste state a fost uneori greu de menținut în timp ce bizantinii și arabii n-au încetat să exploateze sitația regatului pentru propriile câștiguri. Sub regimul lui Așot al III-lea, Ani⁠(d) a devenit capitala regatului și s-a dezvoltat devenind un centru economic și cultural înfloritor.[5]

Prima jumătate a secolului 11 a fost martora unui declin și în cele din urmă a unui colaps al regatului. Cu șirul de victorii ale împăratului Vasile al II-lea prin care a anexat părți din Armenia de sud-vest, regele Hovhannes-Smbat⁠(d) s-a simțit nevoit să-i cedeze teritoriile și în 1022 a promis să lase prin testament regatul bizantinilor după moartea sa. Oricum, după decesul lui Hovhannes-Smbat în 1041, succesorul său, Gagik II⁠(d), a refuzat să predea Aniul și a continuat rezistența până în 1045, când regatul său, chinuit de amenințări interne și externe, a fost în final cucerit de forțele bizantine.[6]

  1. ^ Bloom, Jonathan M.; Blair, Sheila, ed. (). The Grove Encyclopedia of Islamic Art and Architecture, Volume 3. Oxford: Oxford University Press. p. 371. ISBN 9780195309911. 
  2. ^ Grigoryan, M. (). „Բագրատունյաց թագավորության սկզբնավորման թվագրության շուրջ [On Dating Bagratid Armenia]”. Lraber Hasarakakan Gitutyunneri (în armeană) (2-3): 114–125. 
  3. ^ Bournoutian, George A. (). A Concise History of the Armenian People: From Ancient Times to the Present. Costa Mesa, CA: Mazda. p. 89. ISBN 978-1-56859-141-4. 
  4. ^ hy Ter-Ghevondyan, Aram N. «Բագրատունիների Թագավորություն» (Bagratuni Kingdom). Soviet Armenian Encyclopedia. vol. ii. Yerevan, Armenian SSR: Armenian Academy of Sciences, 1976, p. 202.
  5. ^ Ghafadaryan, Karo (). „Անի [Ani]”. Soviet Armenian Encyclopedia (în armeană). 1. Yerevan: Armenian Academy of Sciences. pp. 407–412. 
  6. ^ Bournoutian. Concise History, p. 87.

Developed by StudentB