Sikhismul (punjabă: ਸਿੱਖੀ, Sikhī) este o religie monoteistă apărută in secolul al XV-lea, care se bazează pe convingerile lui Guru Nanak Dev, născut în anul 1469, în Punjab, astăzi în Pakistan. Cuvântul „sikh” înseamnă, literal, unul care învață, derivat din cuvântul "shishya", care în limba sanscrită înseamnă "discipol", "elev" sau "învățăcel". În limba punjabă, cuvântul sikh înseamnă și "a învăța". [1] Adepții sikhismului, respingând politeismul hindus și intoleranța musulmană, au devenit o națiune importantă cu religie proprie.
Sikhismul are astăzi în jur de 25 până la 27 milioane adepți, dintre care majoritatea locuiesc în India.[2] Se numără printre cele mai tinere religii monoteiste din lume.
Un sikh este un discipol al scripturii Guru Granth Sahib, care reprezintă mai mult decât o carte sfântă, el este pentru sikh un îndrumător și învățător veșnic.
Sikhismul are zece guru. Fondatorului Guru Nanak i-au urmat nouă maeștri umani succesivi, iar al zecele, Guru Gobind Singh, a fost proclamat, la moartea sa, ca "guru perpetuu al credincioșilor sikh".[1]