Back Амра Abkhazian Mata uroe ACE Тыгъэ ADY Son Afrikaans Sonne ALS ፀሐይ Amharic Cidal AMI Sol AN Sunne ANG Ura ANN

Soare

Pentru numele omonim, vedeți Soare (nume de familie).
Soare ☉

Imagine realizată în 2019 în lumină vizibilă cu filtru solar, cu pete solare.

Imagine realizată în 2010 în culori false,[1] văzută în lumina ultravioletă (lungime de undă de 30,4 nm)
Date observaționale
Dist. medie față de Terra1 au ≈ 149 600 000 km [2]
8 min 19 s la viteza luminii
Strălucire (V)−26,74[3]
Magnitudine absolută4,83 [3]
Clasificare stelarăG2V [4]
MetalicitateZ = 0,0122 [5]
Diametru unghiular31,6–32,7 [6]
Caracteristici orbitale
Dist.medie față de centrul Căii Lactee≈2,7×1017 km
27.200 ani-lumină
Per. galactică(2,25–2,50)×108 ani
Viteză≈ 220 km/s (orbită în jurul centrului Căii Lactee)
≈ 20 km/s (în raport cu viteza medie a altor stele din vecinătatea stelară)
≈ 370 km/s (relativ la radiația cosmică de fond)[7]
Caracteristici fizice
Raza ecuatorială695.700  km,[8]
696.342 km [9]
109×Terra[10]
Circumferința ecuatorială4,379×106 km [10]
109 × Terra[10]
Aplatizare9×10−6
Suprafață6,09×1012 km2 [10]
12.000 × Terra[10]
Volum1,41×1018 km3 [10]
1.300.000 × Terra
Masă1,9884 × 1030 kg[3]
333.000 × Terra [3]
Densitate medie1,408 g/cm3 [3][10][11]
0,255 × Terra[3][10]
Gravitația de suprafață ecuatorială274 m/s2 [3]
28 × Terra[10]
Viteza de eliberare
(de la suprafață)		617,7 km/s [10]
55 × Terra[10]
TemperaturăCentru: 15.099.726 °C[3]
Fotosferă: 5.498.85 °C[3]
Coroană: ≈ 5.000 °C
Luminozitate (Lsol)3,828 × 1026 W [3]
≈ 3,75 × 1028lm
≈ 98 lm/W eficacitate
Radianță medie (Isol)2,009 × 107 W·m−2·sr−1
Vârstă≈ 4,6 miliarde ani [12][13]
Caracteristici de rotație
Înclinare axială7,25° [3]
(față de planul elipticii)
67,23°
(față de planul galactic)
Ascensie dreaptă
a Polului Nord[14]		286,13°
19 h 4 min 30 s
Declinație
a Polului Nord		+63,87°
63° 52' Nord
Per.rotație siderală
(la ecuator)		25,05 z[3]
(la 16° latitude)25,38 z[3]
25 z 9 h 7 min 12 s[14]
(la poli)34,4 z[3]
Viteza de rotație
(la ecuator)		7.189 km/h [10]
Compoziție fotosferică
Hidrogen73,46 %[15]
Heliu24,85 %
Oxigen0,77 %
Carbon0,29 %
Fier0,16 %
Neon0,12 %
Azot0,09 %
Siliciu0,07 %
Magneziu0,05 %
Sulf0,04 %

Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă din plasmă fierbinte,[16][17] ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.[18] Este de departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330 000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86 % din masa totală a Sistemului Solar.[19] Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (≈73 %); restul este în mare parte heliu (≈25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.[20]

Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă[a][12][21] din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest proces.

În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care poate dura între 10 000 și 170 000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.

Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele nu mai este în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a densității și temperaturii în timp ce straturile sale exterioare se extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a calculat că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani. După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea în răcire cunoscută sub numele de pitică albă și nu va mai produce energie prin fuziune, dar va continua să strălucească și va elibera căldură din fuziunea sa anterioară.

Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile preistorice, iar Soarele a fost considerat în unele culturi o zeitate.

  1. ^ O imagine în culori false este o imagine care înfățișează un obiect în culori care diferă de cele pe care le-ar arăta o fotografie (o imagine în culori adevărate).
  2. ^ Pitjeva, E. V.; Standish, E. M. (). „Proposals for the masses of the three largest asteroids, the Moon–Earth mass ratio and the Astronomical Unit”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy (în engleză). 103 (4): 365–372. doi:10.1007/s10569-009-9203-8. ISSN 1572-9478. 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Williams, D.R. (). „Sun Fact Sheet”. NASA Goddard Space Flight Center. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Zombeck, Martin V. (). Handbook of Space Astronomy and Astrophysics 2nd edition. Cambridge University Press. 
  5. ^ Asplund, M.; Grevesse, N.; Sauval, A.J. (). „The new solar abundances – Part I: the observations” (PDF). Communications in Asteroseismology. 147: 76–79. Bibcode:2006CoAst.147...76A. doi:10.1553/cia147s76. ISSN 1021-2043. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „Eclipse 99: Frequently Asked Questions”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Hinshaw, G.; et al. (). „Five-year Wilkinson Microwave Anisotropy Probe observations: data processing, sky maps, and basic results”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 180 (2): 225–245. arXiv:0803.0732 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJS..180..225H. doi:10.1088/0067-0049/180/2/225. 
  8. ^ Davoust, Emmanuel. "A hundred years of science at the Pic du Midi Observatory". arXiv:astro-ph/9707201
  9. ^ Emilio, Marcelo; Kuhn, Jeff R.; Bush, Rock I.; Scholl, Isabelle F. (), „Measuring the Solar Radius from Space during the 2003 and 2006 Mercury Transits”, The Astrophysical Journal, 750 (2): 135, arXiv:1203.4898 Accesibil gratuit, Bibcode:2012ApJ...750..135E, doi:10.1088/0004-637X/750/2/135 
  10. ^ a b c d e f g h i j k l „Solar System Exploration: Planets: Sun: Facts & Figures”. NASA. Arhivat din original la . 
  11. ^ Ko, M. (). Elert, G., ed. „Density of the Sun”. The Physics Factbook. 
  12. ^ a b Bonanno, A.; Schlattl, H.; Paternò, L. (). „The age of the Sun and the relativistic corrections in the EOS”. Astronomy and Astrophysics. 390 (3): 1115–1118. arXiv:astro-ph/0204331 Accesibil gratuit. Bibcode:2002A&A...390.1115B. doi:10.1051/0004-6361:20020749. 
  13. ^ Connelly, JN; Bizzarro, M; Krot, AN; Nordlund, Å; Wielandt, D; Ivanova, MA (). „The Absolute Chronology and Thermal Processing of Solids in the Solar Protoplanetary Disk”. Science. 338 (6107): 651–655. Bibcode:2012Sci...338..651C. doi:10.1126/science.1226919. PMID 23118187. (înregistrare solicitată)
  14. ^ a b Seidelmann, P.K.; et al. (). „Report Of The IAU/IAG Working Group On Cartographic Coordinates And Rotational Elements Of The Planets And Satellites: 2000”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „The Sun's Vital Statistics”. Stanford Solar Center. Accesat în .  Citing Eddy, J. (). A New Sun: The Solar Results From Skylab. NASA. p. 37. NASA SP-402. 
  16. ^ „How Round is the Sun?”. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „First Ever STEREO Images of the Entire Sun”. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Charbonneau, P. (). „Solar Dynamo Theory” (PDF). Annual Review of Astronomy and Astrophysics. 52: 251–290. Bibcode:2014ARA&A..52..251C. doi:10.1146/annurev-astro-081913-040012. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  19. ^ Woolfson, M. (). „The origin and evolution of the solar system” (PDF). Astronomy & Geophysics. 41 (1): 12. Bibcode:2000A&G....41a..12W. doi:10.1046/j.1468-4004.2000.00012.x. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ Basu, S.; Antia, H.M. (). „Helioseismology and Solar Abundances”. Physics Reports. 457 (5–6): 217–283. arXiv:0711.4590 Accesibil gratuit. Bibcode:2008PhR...457..217B. doi:10.1016/j.physrep.2007.12.002. 
  21. ^ Connelly, James N.; Bizzarro, Martin; Krot, Alexander N.; Nordlund, Åke; Wielandt, Daniel; Ivanova, Marina A. (). „The Absolute Chronology and Thermal Processing of Solids in the Solar Protoplanetary Disk”. Science. 338 (6107): 651–655. Bibcode:2012Sci...338..651C. doi:10.1126/science.1226919. PMID 23118187. 


Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>

Developed by StudentB