Socialismul utopic definește primii curenți de gândire socialistă modernă, exemplificată de opera lui Henri de Saint-Simon, Charles Fourier, Étienne Cabet, și Robert Owen.[1] Socialismul utopic este adesea descris ca prezentarea de viziuni și contururi pentru societăți ideale imaginare sau futuriste, cu idealuri pozitive ca principal motiv pentru mișcarea societății într-o astfel de direcție. Mai târziu, socialiștii și criticii socialismului utopic au văzut "socialismul utopic" ca nefiind întemeiat în condițiile materiale efective ale societății existente, și, în unele cazuri, ca reacționar. Aceste viziuni ale societăților ideale au concurat cu mișcările social-democrate revoluționare inspirate de teoriile marxiste.[2]