Spania | |||||
Reino de España | |||||
| |||||
Deviză: Plus Ultra (Mai departe) | |||||
| |||||
Geografie | |||||
---|---|---|---|---|---|
Suprafață | |||||
- totală | 505.990 km² (locul 51) | ||||
Apă (%) | 1,04 % | ||||
Cel mai înalt punct | Teide[6] (3.718 m) | ||||
Cel mai jos punct | Mina de Las Cruces[*][5] (−107 m) | ||||
Cel mai mare oraș | Madrid | ||||
Vecini | Andorra[7] Portugalia[7] Maroc Franța[7] Gibraltar[7] | ||||
Fus orar | CET (UTC+1) | ||||
Ora de vară | CEST (UTC+2) | ||||
Populație | |||||
- Estimare 2021 | 47.415.750 | ||||
Limbi oficiale | spaniolă2 | ||||
Etnonim | spanioli (pl.) spaniol (masc.) spaniolă (fem.) | ||||
Guvernare | |||||
Sistem politic | monarhie parlamentară[*] | ||||
Rege(d) | Felipe al VI-lea | ||||
Prim-ministru | Pedro Sánchez | ||||
Legislativ | Parlamentul Spaniei | ||||
Camere | Congresul Deputaților Senatul Spaniei | ||||
Capitala | Madrid[7][9] () | ||||
Istorie | |||||
Stat independent | |||||
Formare | secolul XV | ||||
Uniune | 1516 | ||||
Unificare | 1469 | ||||
De iure | 1716 | ||||
De facto | 1812 | ||||
Aderare la UE | 1 ianuarie 1986 | ||||
Economie | |||||
PIB (PPC) | 2021 | ||||
- Total | ▲ $1.942 trilioane[1] | ||||
- Pe cap de locuitor | $41.736[1] (locul 26) | ||||
PIB (nominal) | 2021 | ||||
- Total | ▲ $1.450 trilioane[1] (locul 13) | ||||
- Pe cap de locuitor | (locul 26)$31.178[1] | ||||
Gini (2019) | 33.0 [4] (mediu) | ||||
IDU (2019) | ▲ 0.904[2] (foarte înalt[3]) (locul 25) | ||||
Monedă | euro (EUR[10] ) | ||||
Coduri și identificatori | |||||
Cod CIO | ESP | ||||
Cod mobil | 214 | ||||
Prefix telefonic | +34 | ||||
ISO 3166-2 | ES | ||||
Domeniu Internet | .es4 | ||||
1: Numele țării în limbii cooficiale:
2: Sunt cooficiale: catalana în Catalonia, Insulele Baleare și Comunitatea Valenciană, galiciana în Galicia, araneza în Catalonia și basca în Țara Bascilor și Navarra. | |||||
Prezență online | |||||
site web oficial pagină Facebook cont Twitter canal YouTube hasthtag | |||||
Modifică date / text |
Spania (în spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/), în mod oficial Regatul Spaniei[11] (în spaniolă Reino de España), este o țară din sud-vestul Europei, cu câteva mici teritorii peste Strâmtoarea Gibraltar și în Oceanul Atlantic. Teritoriul său continental european este situat în Peninsula Iberică. Teritoriul include și două arhipelaguri: Insulele Canare de pe coasta Africii de Nord și Insulele Baleare în Marea Mediterană. Exclavele(d) africane Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera[12] fac din Spania singura țară europeană care are o frontieră fizică cu o țară africană (Maroc). Mai multe insule mici din Marea Alboran fac parte și ele din teritoriul spaniol. Zona continentală a țării(d) este mărginită la sud și est de Marea Mediterană; la nord și nord-est de Franța, Andorra și Golful Biscaya; iar la vest și nord-vest de Portugalia și, respectiv, Oceanul Atlantic.
Cu o suprafață de 505.983 km², Spania este cea mai mare țară din Europa de Sud, a doua cea mai mare țară din Europa de Vest și Uniunea Europeană și a patra cea mai întinsă țară de pe continentul european. Cu o populație care depășește 48,6 milioane, Spania este a șasea țară din Europa ca populație și a patra din Uniunea Europeană. Capitala Spaniei și cel mai mare oraș este Madrid; printre alte zone urbane(d) majore se numără Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Málaga, Murcia, Palma, Las Palmas de Gran Canaria și Bilbao.
Prin migrație și colonizare, s-au dezvoltat în regiune diverse culturi alături de fenicieni, greci, celți și cartaginezi(d). Romanii au cucerit regiunea în preajma anului 200 î.e.n., numind-o Hispania, după numele fenician anterior, Sp(a)n sau Spania.[13] Spania a rămas sub stăpânirea romană până la prăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul al IV-lea, perioadă care a declanșat pătrunderea confederațiilor tribale germanice din Europa Centrală. Vizigoții au apărut ca facțiune dominantă până în secolul al V-lea, regatul lor întinzându-se pe o mare parte a peninsulei.
La începutul secolului al VIII-lea, Regatul Vizigot a fost cucerit de Califatul Umayyad, ceea ce a adus peste 700 de ani de dominație musulmană. Spania Islamică a devenit un important centru economic și intelectual, orașul Cordoba fiind unul dintre cele mai mari și mai bogate din Europa. Câteva regate creștine au apărut la periferia nordică a Peninsulei Iberice, printre care León, Castilia, Aragon, Portugalia și Navarra. În următoarele șapte secole, o expansiune intermitentă spre sud a acestor regate — încadrată metaistoric ca o „recucerire” sau Reconquista — a culminat cu cucerirea creștină a ultimei entități statale musulmane, Regatul Nasrid al Granadei, în 1492. În același an, Cristofor Columb sosea în Lumea Nouă în numele monarhilor catolici, a căror unire dinastică a Castiliei și Aragonului este uneori considerată apariția Spaniei ca țară unificată. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, Spania a dominat unul dintre cele mai mari imperii din istorie, care a fost printre primele imperii globale; imensa sa moștenire culturală și lingvistică include peste 570 de milioane de hispanofoni(d),[14] spaniola fiind astfel a doua limbă din lume ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină. În Spania se găsește al treilea cel mai mare(d) număr de locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Spania este o democrație parlamentară laică și o monarhie parlamentară,[15] cu regele Felipe al VI-lea ca șef de stat. Este o țară foarte dezvoltată[16] și o țară cu venituri ridicate, cu a paisprezecea cea mai mare economie din lume după PIB-ul nominal; precum și a șaisprezecea ca mărime după PPP. Spania este membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU), a Uniunii Europene (UE), a zonei euro, a Consiliului Europei (CE), a Organizației Statelor Ibero-Americane (OEI), a Uniunii pentru Mediterana, a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Spațiului Schengen, Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și multor altor organizații internaționale. Deși nu este un membru oficial, Spania are o „invitație permanentă” la summit-urile G20, participând la fiecare summit, ceea ce face membră de facto a grupului.[17]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
Spain’s peculiar but seemingly secure position within the G20 also appears to have facilitated their greater participation in the G20s work: Spain is the only outreach participant to have made policy commitments comparable to those of G20 members proper at summits since Seoul. Spain therefore appears to have become a de facto member of the G20.