Stepan Bandera Степан Бандера | |
Stepan Bandera Степан Бандера | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1 ianuarie 1909 Starîi Uhriniv, Galiția, Austro–Ungaria (astăzi Ucraina) |
Decedat | (50 de ani) München, Germania de Vest |
Înmormântat | cimitirul Waldfriedhof din München[*] |
Cauza decesului | omor (otrăvire[*] ) |
Părinți | Andrij Bandera[*] Myroslava Bandera[*] |
Frați și surori | Olexandr, Vasil, Oxana, Marta-Maria, Volodîmira și Bogdan |
Căsătorit cu | Jarosława Bandera[*] |
Copii | Andrii Bandera[*] |
Cetățenie | Republica Populară a Ucrainei Occidentale A Doua Republică Poloneză Austro-Ungaria apatrid |
Religie | Biserica Greco-Catolică Ucraineană |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba ucraineană |
Activitate | |
Premii | Ordinul de Stat Erou al Ucrainei[*] |
Partid politic | ОУН Organization of Ukrainian Nationalists (Bandera movement)[*] |
Ideologie | naționalism ucrainean[1] integral nationalism[*][1] anticomunism[1] antisovietism[1] fascism |
Alma mater | Universitatea Națională Politehnică din Liov[*] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Stepan Andriiovîci Bandera (în ucraineană Степан Андрійович Бандера; n. , Starîi Uhrîniv, Q11825622(d), Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , München, RFG) a fost un politician ucrainean, lider al mișcării de renaștere națională din Ucraina de vest (Galiția), conducător al Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN). S-a născut în familia unui preot greco-catolic din Ucraina de Vest.
În timpul cât a activat ca lider politic, Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-a scindat în două facțiuni: OUN-M și OUN-B. Stepan Bandera a fost inițiatorul proclamării statului independent ucrainean la Lviv, în 30 iunie 1941.
Autoritățile sovietice au autorizat asasinarea sa de către KGB la München, Germania de Vest, în 15 octombrie 1959.
Bandera este o figură contestată și respectată, în egală măsură, în Ucraina zilelor noastre, datorită cooperării active, bine documentate, cu Germania Nazistă în perioada 1939-1941. În septembrie 1941, Bandera a fost arestat și închis de naziști. În septembrie 1944, el a fost eliberat[7][8]. Atitudinea ucrainenilor față de Bandera a variat de la una apologetică la condamnarea cea mai aspră[9].
În 22 ianuarie 2010, președintele Ucrainei, Victor Iușcenko, l-a decorat post mortem pe Bandera cu titlul de Erou al Ucrainei[10]. Decernarea titlului a fost declarată ilegală de un tribunal, în 2 aprilie 2010. Trei zile mai târziu, Curtea Constituțională a Ucrainei a refuzat să înceapă dezbaterile cu privire la constituționalitatea decretului prezidențial de decorare a lui Bandera. Familia lui Bandera a fost informată oficial că tribunalul din Donețk nu a primit nicio cerere oficială din partea președintelui Iușcenko pentru returnarea distincției.
|title=
(ajutor)