În astronomie, adjectivul troian se referă la o planetă minoră sau satelit natural care ocupă aceeași orbită cu un corp ceresc mai mare, planetă sau satelit natural, dar care nu intră în coliziune cu acesta pentru că orbitează în unul din cele două puncte de stabilitate Lagrange, L4 sau L5, situate la 60° înainte sau după obiectul mai masiv.
Inițial, termenul se referea la asteroizii troieni care orbitează în jurul punctelor Lagrange ale lui Jupiter, iar asteroizii din punctele Lagrange ale altor planete fiind numiți asteroizi Lagrange.[1] După aceea, au fost descoperite obiecte orbitând și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți troieni care orbitează în punctele Lagrange a doi sateliți de mărime medie ai lui Saturn.