Legea Stefan–Boltzmann, cunoscută și ca Legea Stefan, stipulează că energia totală radiată de o unitate de suprafață a corpului negru într-o unitate de timp (cunoscută și ca radiația corpului negru, emitanța integrală sau radianța integrală[1]), , este direct proporțională cu puterea a patra a temperaturii termodinamice (absolute) :
Un caz mai general este cel al corpului gri, care nu absoarbe sau emite toată radiația, ci doar o parte a ei, caracterizată prin emisivitatea :
Emitanța are dimensiunea unui flux energetic, iar în SI se măsoară în Joule pe secundă și metru pătrat, sau echivalentul W/m2. Temperatura se exprimă în K, iar este emisivitarea corpului gri. Pentru corpul absolut negru .
Constanta de proporționalitate σ, numită constanta corpului (absolut) negru sau constanta Stefan–Boltzmann, nu este o constantă fundamentală, ci una derivată. Valoarea ei este:
unde este constanta Boltzmann, este constanta Planck, iar este viteza luminii în vid. De exemplu, la 1000 K radiația corpului negru este de 56 704 W/m2.
Legea a fost dedusă în 1879 de Jožef Stefan (1835-1893)pe baza măsurătorilor experimentale efectuate de John Tyndall și a fost dedusă teoretic din termodinamică de Ludwig Boltzmann (1844-1906) în 1884.